cúmpănă (cúmpene),
s.f. –
1. Balanță, cîntar. –
2. Balanță,
constelație. –
3. Cantitate de brînză ce
reprezintă cîștigul propietarului unei
turme. –
4. Așchie. –
5. Pîrghie. –
6. Targă,
brancardă. –
7. Dispozitiv de
scos apa din fîntînă. –
8. Balansoar,
culisă. –
9. Pendulă. –
10. Orcic,
cruce. –
11. Greutate cu
plumb. –
12. Echilibru,
echidistanță. –
13. Ponderație,
cumpătare. –
14. Margine,
limită,
frontieră. –
15. Linia despărțitoare a
apelor. –
16. Șovăială, bîlbîială,
năuceală. –
17. Pericol,
necaz,
belea. Sl.
kǫpona, din lat.
campana (Miklosich,
Slaw. Elem., 27; Miklosich,
Lexicon, 329; Cihac, II, 87; Byhan 314; Berneker 600; Conev 78), cf. bg.
kăpona,
alb.
kumpóna. Der.
directă din lat. (Schuchardt,
Vokalismus, III, 51; Șeineanu,
Semasiol., 181), nu este
posibilă, cf. Densusianu,
Rom., XXXIII, 277. – Der.
cumpăni, vb. (a cîntări; a
echilibra, a
egala; a
compara, a pune în
balanță, a
confrunta; refl., a se
asemăna, a fi la
fel; a
considera, a
aprecia; a
măsura, a
calcula; a
trece dincolo de
zenit, a
începe să
coboare; a fi în echilbru
instabil; refl., a
intenționa, a se gîndi la, a
plănui; refl., a
oscila, a
fluctua; refl., a
șovăi, a se
îndoi, a
oscila; a
sta în
echilibru; a
contrabalansa, a
echilibra);
cumpănitor, adj. (care
cumpănește);
cumpăneală, s.f. (
echilibru,
cumpănire,
chibzuială);
descumpăni, vb. (a
dezechilibra);
necumpănit, adj. (
nechibzuit);
precumpănitor, adj. (
decisiv,
determinant). După Edelspacher 17, din
rom.
provine mag.
kompona.