Definitia cuiului definitie DEX Online, dictionar roman

a bate un cui

expr. (glum.) a fuma o țigară.

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cuiului

a face cuie

expr. a-i fi foarte frig.

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cuiului

a face un cui

expr. (tox.) a confecționa o țigară de marijuana.

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cuiului

a se face ladă de cuie

expr. a-i fi foarte frig.

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cuiului

CUI,

cuie, s.n. 1. Piesă mică, cilindrică sau în patru muchii, de metal sau de lemn, turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc. ♢ (Tehn.) Cui spintecat = piesă de siguranță formată dintr-o bucată de sârmă îndoită, cu un ochi la un capăt, care împiedică desfacerea piulițelor. ♢ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rău face să uiți răul anterior. (Fam.) A face (sau a tăia) cuie = a simți frigul, a dârdâi de frig. A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială, o îndoială, o grijă etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care și-l ia cineva, legându-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ♢ Expr. A-și pune pofta în cui = a renunța la o dorință, la un lucru râvnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemănătoare ca formă cu un cui (1). – Lat. cuneus.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia cuiului

CUI

s. 1. (înv.) găvozd. (A bătut un ~ în perete.) 2. cui cilindric v. știft; cui de siguranță v. splint; cui spintecat v. splint. 3. v. ciocâlteu.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cuiului

CUI

s. v. colț, fuscel, ic, măsea, pană, spiță, treaptă, țintă.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cuiului

cui

s. n., pl. cúie

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cuiului

CUI ~e

n. 1) Obiect de metal sau de lemn, ascuțit la un capăt și turtit la celălalt, cu care se fixează două piese împreună sau care se bate în perete, servind de cuier. ♢ A-și pune pofta-n ~ a renunța la ceva. 2) Piesă metalică asemă-nătoare cu acest obiect. ♢ ~ de siguranță știft de siguranță. ~ de bujie electrod central de aprindere. [Monosilabic] /<lat. cuneus

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia cuiului

cúi (cúie),

s.n. – 1. Piesă mică turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, diblu. – 2. Crampon. – 3. Cuier, cîrlig. – 4. Înțepătură, junghi. – Istr. cuñu. Lat. cuneus (Pușcariu 433; Candrea-Dens., 426; REW 2396; DAR); cf. alb. kuń (Meyer 215; Philippide, II, 639), prov. cunh, fr. coin, sp. cuño, port. cunho. – Der. cuier, s.n. (suport pe care se atîrnă obiecte de îmbrăcăminte); cuia, vb. (a fixa talpa la pantofi cu ținte de lemn); cuișor, s.n. (dim. al lui cui; cataramă; condiment alimentar aromat; plantă, Ribes aureum); cuișoare, s.f. pl. (nume dat mai multor plante ornamentale: Ribes aureum, Asclepias cornuti, Dianthus Carthusianorum, Dianthus chinensis, Caryophyllus aromaticus). Cf. încuia, descuia.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia cuiului

cui

, cuie s.n. 1. (tox.) acul seringii hipodermice folosite la administrarea unui drog prin injectare. 2. (tox.) țigară de marijuană. 3. (tox.) bilă de heroină. 4. țigară.

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cuiului

definiția cuiului definiție dex

cuiului

a bate un cui

a face cuie

a face un cui

a se face ladă de cuie

CUI,

CUI

CUI

cui

CUI ~e

cúi (cúie),

cui