CUART s. v. sfert.
cuart (-turi), s.n. – 1. (Înv.) Sfert, a patra parte. – 2. Durata serviciului de gardă în marină. – Var. (1) cvart, (2) cart. It. quarto (sec. XIX). Și în forma cuartă, s.f. (înv., contribuție pe recoltă, sec. XVIII; cvartă muzicală; careu la jocul de cărți), din it. cuarta. Cr. cuartet, s.n., din it. quartetto.
CUART, -Ă adj. din patru în patru. ♢ malarie sau febră cuartă = formă clinică de malarie în care accesele de febră revin din patru în patru zile. (< fr. quart)
CUARȚ, cuarțuri, s.n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarț s.n.] – Din germ Quarz, fr. quartz.
cuarț s. n., pl. cuárțuri
CUÁRȚ ~uri n. Mineral divers colorat sub formă de cristale, folosit în industria optică și în radiotehnică. /<germ. Quarz, fr. quartz
cuarț s.m. – Bioxid natural de siliciu. – Var. cvarț. Fr. quartz. Var., ușor înv., reproduce pronunțarea germ.
CUARȚ s.n. Mineral foarte răspândit în natură, care se găsește în stare amorfă în nisip sau cristalizat în cristale de diferite culori. [Var. cvarț s.n. / < germ. Quarz, cf. fr. quartz].
CUARȚ s. n. mineral răspândit în natură în stare amorf în nisip sau sub formă de cristale transparente ori divers colorate. (< germ. Quarz, fr. quartz)