definiția crăpare definiție dex

CRĂPÁRE

s. 1. v. spargere. 2. v. despicare. 3. v. în-tredeschidere. 4. v. deschidere.

CRĂPÁRE

s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

a-i crăpa buza

(după ceva) expr. a avea mare nevoie (de ceva).

a-i crăpa pipota

expr. a fi foarte nerăbdător.

CRĂPÁ,

crăp, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre obiecte) A se desface (în mod brusc) în mai multe bucăți; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ♢ Expr. Unde dai și unde crapă, se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate. Crapă lemnele (sau pietrele) de ger sau (e un) ger de crapă lemnele (sau pietrele) = e un ger strașnic, e foarte frig. 2. Tranz. A sparge, a desface, a despica. ♢ Expr. A crăpa capul cuiva = a omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap). A-i crăpa (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul. 3. Intranz. și refl. (Despre lucruri elastice) A se rupe (fiind prea tare întins), a plesni; (despre piele) a deveni aspru, cu crăpături. ♢ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine = a-i fi foarte rușine, a nu mai putea de rușine. A-i crăpa buza (sau măseaua) după ceva = a avea mare nevoie de ceva. 4. Tranz. A întredeschide. ♢ Expr. (Refl.) A se crăpa de ziuă sau a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina. 5. Intranz. (Ir.; despre animale și oameni) A muri. ♢ Expr. A crăpa de frig (sau de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.). 6. Intranz. (Peior.) A mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal). – Lat. crepare.

CRĂPÁ

vb. 1. v. sparge. 2. a plesni, (pop.) a pocni. (A ~ o vită.) 3. v. despica. 4. a se deschide, a se despica. (S-a ~ pământul.) 5. v. întredeschide. 6. v. deschide.

CRĂPÁ

vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba.

crăpá

vb., ind. prez. 1 sg. crăp, 2 sg. crăpi, 3 sg. și pl. crápă; conj. prez. 3 sg. și pl. crápe

A CRĂPÁ crăp 1.

tranz. 1) (obiecte) A desface printr-o tăietură adâncă și lungă; a spinteca. 2) (uși, ferestre, ochii etc.) A deschide puțin. 2. intranz. 1) (despre învelișuri, textile, haine) A se rupe parțial prin întindere; a pocni; a plesni. 2) (despre obiecte de piele, buze etc.) A căpăta crăpături (din cauza gerului, vântului, căldurii etc.); a plesni. ♢ Crapă lemnele (sau pietrele) de ger e ger mare. A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine a fi cuprins de o rușine mare; a-i fi foarte rușine. 3) (despre muguri, boboci) A începe să se desfacă; a se despica. 4) depr. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a răposa; a deceda. 5) pop. A mânca repede și cu lăcomie; a înfuleca. /<lat. crepare

A SE CRĂPÁ se crápă

intranz. : ~ de ziuă a se ivi zorile; a se zori. /<lat. crepare

crăpá (crắp, crăpát),

vb. – 1. A desface brusc în mai multe bucăți, a plesni, a se sparge. – 2. A se desface, a se despica. – 3. A plesni, a pocni, a trosni. – 4. A sfărîma, a fărîmița. – 5. A se prăpădi, a nu mai putea (de gras, de invidie, de rîs). – 6. A muri. – 7. A întredeschide. – 8. A se deschide (despre boboci). – 9. A se face ziuă, a se lumina. – 10. (Fam.) A mînca foarte mult, cu lăcomie. Var. (Bihor) crepeți. Mr. crep, cripai, cripată, cripare, megl. crep, cripari, istr. crepu. Lat. crĕpāre (Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 408; Candrea-Dens., 401; REW 2313; DAR); cf. it. crepare, prov. crebar, fr. crever, sp., port. quebar. Sensul 6 apare și în cuvintele it. și fr., cf. germ. krepieren. – Der. crăpăcios, adj. (sfărîmicios); crăpîcea, s.f. (poreclă a celor mîncăcioși); crăpelniță, s.f. (fam., mîncare); crăpat (var. crepăt, crăpet), s.n. (zori, răsărit; dogoare ), pe care DAR încearcă să-l pună în legătură cu lat. crepitus, dar care poate fi der. internă (DAR consideră neclar sensul 2, care datorează ideii de „căldură ce face omul să moară” = „crăpa”); crăpătură, s.f. (deschizătură; plesnitură, fisură; spațiu îngust la o ușă întredeschisă; crăpare a pielii de pe față; crăpare a buzelor), care poate fi și reprezentant al alt. crepatūra (Pușcariu 409; Candrea-Dens., 402; REW 2314; DAR), ca der. internă a rom. (cf. și mr. crăpitură, calpitură, cripitură). Din rom. provine ngr. ϰριπιτούρα (Murnu, Lehnw., 30).

ger de crapă pietrele

expr. temperatură foarte scăzută, foarte frig.