definiția cosarului definiție dex

cosarului

găsește rime pentru cosarului

COSÁR

, cosari, s.m. (Ornit.) Lopătar. – Et. nec.

COSÁR

s. v. căluț, cosaș, lopătar.

cosár

(pasăre) s. m., pl. cosári

COȘÁR2,

coșari, s.m. 1. Persoană care curăță coșurile1 (8) și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri1 (1, 5). – Coș1 + suf. -ar.

COȘÁR2,

coșari, s.m. 1. Persoană care curăță coșurile1 (8) și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri1 (1, 5). – Coș1 + suf. -ar.

COȘÁR1,

coșare, s.n. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție cu pereți din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul. – Din bg., scr. košara.

COȘÁR1,

coșare, s.n. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție cu pereți din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul. – Din bg., scr. košara.

COȘÁR

s. hornar. (~ul curăță coșurile caselor.)

COȘÁR

s. hornar. (~ul curăță coșurile caselor.)

COȘÁR

s. v. pătul.

COȘÁR

s. v. staul.

COȘÁR

s. v. staul.

COȘÁR

s. v. pătul.

coșár

(pătul) s. n., pl. coșáre

coșár

(hornar) s. m., pl. coșári

coșár

(pătul) s. n., pl. coșáre

coșár

(hornar) s. m., pl. coșári

COȘÁR1 ~e

n. 1) Loc îngrădit pentru închiderea animalelor; ocol; țarc. 2) Construcție cu pereții din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar, pentru păstrarea porumbului în știuleți; pătul; porumbar; sâsâiac; leasă. /<bulg., sb. košara

COȘÁR1 ~e

n. 1) Loc îngrădit pentru închiderea animalelor; ocol; țarc. 2) Construcție cu pereții din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar, pentru păstrarea porumbului în știuleți; pătul; porumbar; sâsâiac; leasă. /<bulg., sb. košara

COȘÁR3 ~i

m. Persoană care face coșuri. /coș + suf. ~ar

COȘÁR2 ~i

m. Lucrător specializat în curățarea coșurilor de funingine. /coș + suf. ~ar

COȘÁR2 ~i

m. Lucrător specializat în curățarea coșurilor de funingine. /coș + suf. ~ar

COȘÁR3 ~i

m. Persoană care face coșuri. /coș + suf. ~ar

coșar,

coșare, s.n. (pop.) 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor, cailor și al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul și păstratul porumbului; pătul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitură de nuiele fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului. 4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loșniță, slaniță. 5. locuință ciobănească primitivă. 6. casă proastă, fără ferestre; bordei.

coșar,

coșare, s.n. (pop.) 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor, cailor și al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul și păstratul porumbului; pătul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitură de nuiele fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului. 4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loșniță, slaniță. 5. locuință ciobănească primitivă. 6. casă proastă, fără ferestre; bordei.

coșár (-re),

s.n. – 1. Hambar, pătul. – 2. Staul, grajd. – 3. Împletitură de nuiele, leasă. – 4. Colibă, bordei. – Var. coșer, coșare, coșară, coșerie. Mr. cușare, megl. cușară. Sl. (bg. košara, sb. kòšara), din aceeași rădăcină ca și coș, fiind vorba în general de împletitură făcute cu nuiele de răchită (Cihac, II, 75; DAR). Totuși, explicația este incertă, fiind vorba de un cuvînt care, în alte limbi sl., provine cu siguranță din rom. (slov. košar, rut. košiera, pol. koszara, cf. Wedkiewicz, Mitt. Wien., 274). Berneker 586 a încercatexplice cuvîntul sl. prin rom. casă, mr. cășare (cf. împotrivă Capidan, Raporturile, 207). – Der. coșerar, s.m. (muncitor care face împletituri de răchită; sărman care trăiește într-o colibă). Coștei, s.n. (hambar) pare rezultat al unei confuzii a lui coșar cu bg. kăštacasă” (Graur, BL, IV, 75), fără legătură cu coșteicastel” (Tiktin). Același lucru se poate spune despre coștereață, s.f. (cocină; ogradă), contaminare a lui coșar cu bg. kăštacasă”, sb. kučèricacolibă”, rom. porcăreață, coteneață.

coșár (-re),

s.n. – 1. Hambar, pătul. – 2. Staul, grajd. – 3. Împletitură de nuiele, leasă. – 4. Colibă, bordei. – Var. coșer, coșare, coșară, coșerie. Mr. cușare, megl. cușară. Sl. (bg. košara, sb. kòšara), din aceeași rădăcină ca și coș, fiind vorba în general de împletitură făcute cu nuiele de răchită (Cihac, II, 75; DAR). Totuși, explicația este incertă, fiind vorba de un cuvînt care, în alte limbi sl., provine cu siguranță din rom. (slov. košar, rut. košiera, pol. koszara, cf. Wedkiewicz, Mitt. Wien., 274). Berneker 586 a încercatexplice cuvîntul sl. prin rom. casă, mr. cășare (cf. împotrivă Capidan, Raporturile, 207). – Der. coșerar, s.m. (muncitor care face împletituri de răchită; sărman care trăiește într-o colibă). Coștei, s.n. (hambar) pare rezultat al unei confuzii a lui coșar cu bg. kăštacasă” (Graur, BL, IV, 75), fără legătură cu coșteicastel” (Tiktin). Același lucru se poate spune despre coștereață, s.f. (cocină; ogradă), contaminare a lui coșar cu bg. kăštacasă”, sb. kučèricacolibă”, rom. porcăreață, coteneață.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar