Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția condamnare definiție dex
condamnare
găsește rime pentru
condamnare
Cuvinte apropiate:
condamnare
CONDAMNÁRE,
condamnări
,
s.f.
Faptul
de
a
condamna
.
1.
Obligație
impusă
unei
persoane
, prin
judecată
, de a da, de a
face
sau de a nu
face
ceva. ♦
Aplicare
, prin
judecată
, a unei
sancțiuni
penale
;
osândă
la care este
supus
cineva.
2.
Dezaprobare
severă
;
blam
. – V.
condamna
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia condamnare
CONDAMNÁRE
s.
1.
(
JUR
.)
osândire
,
pedepsire
, (înv.)
certare
,
oblicire
.
(~ cuiva la
închisoare
.)
2.
(
JUR
.)
osândă
,
pedeapsă
, (livr.)
penitență
, (înv. și
reg
.)
lege
,
ștraf
, (
reg
.)
pedepsie
, (înv.)
certare
,
judecătă
,
pilduire
.
(Și-a
ispășit
întreaga
~.)
3.
v.
dezaprobare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia condamnare
Condamnare
≠
grațiere
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia condamnare
condamnáre
s. f., g.-d.
art
.
condamnării
;
pl.
condamnări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia condamnare
CONDAMN//ÁRE ~ări
f.
1)
v.
A
CONDAMNA
.
2)
Pedeapsă
aplicată
unei
persoane
prin
hotărâre
judecătorească
;
osândă
. /v.
a
condamna
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia condamnare
CONDAMNÁRE
s.f.
1.
Acțiunea
de a
condamna
și
rezultatul
ei;
sentință
de
pedepsire
.
2.
Pedeapsă
,
osândă
. [<
condamna
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia condamnare
CONDAMNÁRE
s. f.
1.
acțiune
de a
condamna
. 2.
aplicare
a unei
sancțiuni
penale
;
osândă
. (<
condamna
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia condamnare
A CONDAMNA LA ÎNCHISOARE
a
arde
, a
ciuguli
, a da la
Maica
Precista
, a
îmbarca
, a
împodobi
, a
încălța
, a înfla, a
înșuruba
, a
potcovi
, a pune la
secret
, a
vătui
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia condamnare
A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ
a se
exila
, a
face
pușcăria
cu
berilă
, a fi în
postul
mare
, a
intra
în
postul
cel
mare
, a
merge
la
reciclare
, a
sta
la
naftalină
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia condamnare
CONDAMNÁ,
condámn
,
vb. I. Tranz.
1.
A
osândi
printr-o
sentință
judecătorească
, a
pronunța
o condamnare.
2.
A-și
exprima
dezaprobarea
în
legătură
cu un
fapt
sau cu o
persoană
; a
învinui
, a
blama
, a
ponegri
, a
veșteji
.
3.
A
considera
un
bolnav
pierdut
,
fără
nici o
speranță
de
salvare
.
4.
A
astupa
, a
închide
definitiv
o
fereastră
, o
ușă
etc.; a
bloca
. – Din fr.
condamner.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia condamnare
CONDAMNÁ
vb.
1.
(
JUR
.)
a
osândi
, a
pedepsi
, (înv. și
reg
.) a
judeca
, (înv.) a
bintătui
, a
certa
, a
hotărî
, a
oblici
.
(L-a ~ la
doi
ani
închisoare
.)
2.
v.
dezaproba
.
3.
v.
constrânge
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia condamnare
A condamna
≠ a
dezvinovăți
, a
grația
, a
ierta
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia condamnare
condamná
vb., ind. prez. 1 sg.
condámn
,
3 sg. și pl.
condámnă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia condamnare
A CONDAMNÁ condámn
tranz.
1)
(
persoane
culpabile
)
A
pedepsi
printr-o
hotărâre
judecătorească
; a
osândi
. 2)
(
fapte
,
acțiuni
,
persoane
etc.)
A
blama
cu
asprime
. 3)
(
bolnavi
)
A
considera
ca
fiind
fără
nici o
speranță
de
salvare
. 4) A
interzice
în
mod
formal
.
Legea
condamnă
bigamia
.
5)
înv. (
uși
,
ferestre
etc.)
A
astupa
definitiv
. /<fr.
condamner,
lat.
condemnare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia condamnare
condamná (condámn, condamnát),
vb. –
1.
A
pronunța
o condamnare. –
2.
A
învinui
, a
blama
. –
3.
A
bloca
. Lat.
condemnare
(
sec
. XIX), cu
vocalismul
din fr.
condamner
. – Der.
condamnabil
, adj. (
reprobabil
);
condamnați
(un)e
, s.f. (condamnare).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia condamnare
CONDAMNÁ
vb. I. tr.
1.
A
pronunța
o
hotărâre
de
pedepsire
; a
osândi
, a
pedepsi
.
2.
A
blama
; a
dezaproba
.
3.
A
constrânge
, a
obliga
la ceva.
4.
A
declara
imposibilă
vindecarea
unui
bolnav
, a
sorti
pieirii
(un
bolnav
).
5.
A
bloca
(o
fereastră
, o
ușă
etc.). [P.i.
condámn
. / < fr.
condamner
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia condamnare
CONDAMNÁ
vb. tr.
1. a
osândi
printr-o
hotărâre
jude
-cătorească, a
supune
unei
pedepse
. 2. a
dezaproba
, a
dezavua
; a
blama
. 3. a
constrânge
, a
obliga
pe cineva la ceva. 4. a
considera
un
bolnav
pierdut
,
fără
nici o
speranță
de
salvare
. 5. a
închide
definitiv
, a
bloca
(o
fereastră
, o
ușă
etc.). (< fr.
condamner
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia condamnare
CONDAMNARE PENALĂ
băț
,
boabă
,
patalama
,
porție
,
trofeu
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia condamnare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK