definiția completive definiție dex

completive

găsește rime pentru completive
Cuvinte apropiate: completiv, completivă

Completiv

≠ necompletiv
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia completive

Completiv

≠ necompletiv
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia completive

completív

adj. m., pl. completívi; f. sg. completívă, pl. completíve
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia completive

completív

adj. m., pl. completívi; f. sg. completívă, pl. completíve
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia completive

COMPLETÍV ~ă (~i, ~e): Propoziție ~ă

propoziție secundară care determină un verb din altă propoziție. /<fr. complétif, lat. completivus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia completive

COMPLETÍV ~ă (~i, ~e): Propoziție ~ă

propoziție secundară care determină un verb din altă propoziție. /<fr. complétif, lat. completivus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia completive

COMPLETÍV, -Ă

adj. Care complinește, care servește drept complement. ♢ Propoziție completivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește față de propoziția regentă funcția de complement. [< lat. completivus, cf. fr. complétif].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia completive

COMPLETÍV, -Ă

adj. Care complinește, care servește drept complement. ♢ Propoziție completivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește față de propoziția regentă funcția de complement. [< lat. completivus, cf. fr. complétif].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia completive

COMPLETÍV, -Ă

adj. care complinește. o propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de complement pe lângă verbul din regentă. (< lat. completivus, fr. complétif)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia completive

COMPLETÍVĂ,

completive, adj. (În sintagma) Propoziție completivă (și substantivat, f.) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție. – Din fr. complétive, lat. completivus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia completive

INDIRÉCT, -Ă,

indirecți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; în sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație, caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație, prin lipsa afectivității etc. Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect (1) acțiunea verbului. Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect. 3. (Fin.; în sintagma) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; în sintagma) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice. – Din fr. indirect, lat. indirectus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia completive

INDIRÉCT

adj. 1. mediat, mijlocit. (Relații ~.) 2. (GRAM.) (înv.) nedrept. (Complement ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia completive

Indirect

≠ direct
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia completive

indiréct

adj. m., pl. indirécți; f. sg. indiréctă, pl. indirécte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia completive

INDIRÉC//T ~tă (~ți, ~te)

1) Care nu este direct. Itinerar ~. 2) Care se face prin mijlocirea cuiva sau a ceva; cu intermediari. /<fr. indirect, lat. indirectus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia completive

INDIRÉCT, -Ă

adj. (adesea adv.) Care nu se face, nu se obține direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. ♢ Complement direct = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect acțiunea verbului; propoziție completivă (și s.f.) = propoziție cu funcție de complement indirect. 3. (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.) Tragere indirectă = tragere făcută pe bază de calcul asupra unor ținte care nu se văd. [Cf. fr. indirect, lat. indirectus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia completive
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar