Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția comanda definiție dex
comanda
găsește rime pentru
comanda
Cuvinte apropiate:
comană
,
comanda
,
comandat
,
comandă
,
comando
,
comând
,
comânda
,
comândat
,
corandă
COMANDÁ
,
cománd
, vb. I. Tranz.
1.
(
Mil
.) A da un
ordin
sau un
semnal
pentru
executarea
unei
mișcări
, a unei
așezări
etc.; a avea comanda unei
unități
armate
sau a unei
subdiviziuni
a
armatei
. ♦ A
porunci
, a
ordona
.
2.
A da în
lucru
(un
obiect
, o
lucrare
etc.) la un
meșteșugar
.
3.
A
solicita
, a
cere
de
mâncare
, de
băut
într-un
local
de
consum
. – Din fr.
commander
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia comanda
COMANDÁ
vb.
1.
v.
ordona
.
2.
v.
conduce
.
3.
(
TEHN
.)
a
controla
, a
regla
.
(A ~ un
sistem
tehnic
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia comanda
comandá
vb., ind. prez. 1 sg.
cománd
,
3 sg. și pl.
comándă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia comanda
A COMANDÁ cománd
tranz.
1)
(
armate
,
trupe
,
detașamente
etc.)
A
conduce
, exercitându-și
autoritatea
printr-o comandă. 2)
(
acțiuni
)
A
anunța
printr-o comandă sau printr-un
semnal
. 3)
(
urmat
de o
propoziție
complementară
)
A
cere
în
mod
autoritar
și
oficial
; a
porunci
; a
ordona
; a
dispune
. 4)
(
îmbrăcăminte
,
încălțăminte
,
obiecte
,
lucruri
)
A
cere
să
producă
la comandă; a
porunci
. 5)
(
mâncare
,
băuturi
)
A
solicita
,
făcând
comandă într-un
local
de
consum
. /<fr.
commander
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia comanda
comandá (cománd, comandát),
vb. – A
ordona
, a da un
ordin
. – Var. (Trans.)
comînda
, (înv.),
comenda, comend(ăl)
ui
, comandarisi.
Fr.
commander.
– Der.
comandă
, s.f. (
acțiunea
de a comanda,
poruncă
,
ordin
;
însărcinare
;
Banat
,
primărie
; Bucov.,
prostituată
), din germ.
Kommando
,
înainte
de
pol
.
komenda
(
sec
. XVIII);
comenduială
, s.f. (
ordin
),
sec
. XVIII;
comenduire
,
s.f. (comandă);
comandant
(var. înv.
comendant
), s.m. (
șef
militar
), din fr.
commandant
, și
înainte
din
pol
.,
rus
.
komendant
,
sec
. XVII;
comîndaș
(var.
comanduitor
), s.m. (
comandant
,
șef
),
sec
. XVIII;
comandor
, s.m. (
grad
de
ofițer
în
aviație
și
marină
corespunzător
gradului
de
colonel
din
armata
terestră
);
comandament
, s.n. (comandă,
poruncă
;
ordin
de
executare
), din fr.
commandement
;
comandatură
, s.f. (
post
de comandă, în
organizarea
germană
de
ocupație
), din germ.
Kommandatur
;
comandorie
, s.f., din fr.
commanderie
;
comandir
, s.m. (înv.,
comandant
), din
rus
.
komandir
. Cf.
dubletul
comînda
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia comanda
COMANDÁ
vb. I. tr.
1.
A
ordona
, a
porunci
(
executarea
unei
dispoziții
, a unei
mișcări
etc.); a
deține
conducerea
, comanda unei
unități
. ♦ A
porunci
, a
ordona
.
2.
A da în
lucru
(un
obiect
, o
lucrare
) la un
meșteșugar
etc. ♦ A
solicita
, a
cere
de
mâncare
, de
băut
într-un
local
de
consum
. [P.i.
cománd
. / < fr.
commander
, it.
comandare
, cf. lat.
cum
– cu,
mandare
– a
ordona
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia comanda
COMANDÁ
vb. tr.
1. a
deține
comanda unei
armate
,
unități
etc. 2. a
porunci
, a
ordona
. 3. a
face
o comandă (4). 4. a
dirija
un
mecanism
, o
mașină
etc. 5. a
solicita
, a
cere
de
mâncare
, de
băut
într-un
local
de
consum
. (
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia comanda
COMÁNDĂ
,
comenzi
, s.f.
1.
Acțiunea
de a comanda;
ordin
de
executare
a unei
mișcări
, a unui
exercițiu
;
poruncă
. ♢
Metodă
de comandă
=
metodă
folosită
de un
conducător
care ia
decizii
personale
și
le
impune
colaboratorilor
fără
a-i
consulta
.
Ton
de comandă
=
ton
poruncitor
. ♢ Expr.
La comandă
=
a)
la
porunca
, la
cererea
cuiva;
b)
la
momentul
dorit
sau
potrivit
;
intenționat
.
Plânge
la comandă.
2.
Funcție
de
conducere
a unei
unități
militare
. ♦
Exercitare
a
funcției
de
comandant
. ♢
Post
de comandă
=
loc
unde
stă
comandantul
trupelor
și de unde
transmite
comanda
operațiilor
.
3.
Operație
manuală
,
semiautomată
sau
automată
, prin care se pune în
funcțiune
, se
reglează
sau se
oprește
un
sistem
tehnic
. ♢
Post
de comandă
=
loc
unde
sunt
concentrate
organele
și
aparatele
de
acționare
a unui
sistem
tehnic
. ♦ (Concr.)
Ansamblu
de
aparate
a
căror
acțiune
conduce
un
sistem
tehnic
.
4.
Construcția
cea
mai
înaltă
de pe
puntea
superioară
a unei
nave
, de unde se
efectuează
conducerea
navei
. ♦
Frânghie
subțire
folosită
la
înfășurarea
capătului
unei
parâme
.
5.
Cerere
prin care o
persoană
, o
întreprindere
etc.
solicită
livrarea
unui
anumit
produs
,
executarea
unei
lucrări
sau
prestarea
unui
serviciu
. ♢
Loc
. adj.
De comandă
= care este sau a
fost
executat
după
indicațiile
date
de
client
. – Din fr.
commande
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia comanda
COMÁNDĂ
s.
1.
v.
ordin
.
2.
conducere
,
șefie
, (înv.)
povață
,
povățuire
.
(
Unitatea
se
află
sub ~ lui ...)
3.
(
TEHN
.)
control
,
reglaj
. (~
într-un
sistem
tehnic
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia comanda
comándă
s. f., g.-d.
art
.
coménzii
;
pl.
coménzi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia comanda
COM//ÁNDĂ ~énzi
f.
1)
Dispoziție
,
scrisă
sau
orală
,
emisă
de o
autoritate
sau de o
persoană
oficială
,
spre
a fi
îndeplinită
de cei
vizați
;
ordin
;
poruncă
.
A da ~.
♢
Ton
de ~
ton
poruncitor
.
La ~
la
cererea
și după
dorința
unui
superior
. 2)
Funcție
de
conducere
militară
. ♢
A
lua
~anda
a fi
numit
la
conducerea
unei
acțiuni
militare
. 3)
Cerere
prin care se
solicită
livrarea
unui
produs
,
executarea
unei
lucrări
sau
prestarea
unui
serviciu
. 4)
Marfă
comandată
. 5)
Operație
prin care se
manevrează
un
sistem
tehnic
.
~
programată
. ~
manuală
. 6)
Element
al unui
mecanism
care
asigură
funcționarea
ansamblului
. ♢
Semnal
de ~
semnal
transmis
de
dispozitivele
automate
pentru
a
determina
desfășurarea
unui
proces
tehnic
.
Panou
(
sau
tablou
) de ~
placă
pe care
sunt
centralizate
toate
dispozitivele
de comandă. [G.-D.
comenzii
] /<fr.
commande
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia comanda
COMÁNDĂ
s.f.
1.
Ordin
,
poruncă
. ♢
Metodă
de comandă
=
metodă
folosită
de un
conducător
care ia
decizii
personale
fără
să-și
consulte
colaboratorii
.
2.
Conducere
a unei
unități
militare
. ♢
Post
de comandă
=
loc
unde
stă
comandantul
trupelor
și de unde
transmite
comanda
operațiilor
.
3.
Acțiune
de
comandare
a unui
sistem
tehnic
. ♦
Echipamentul
necesar
efectuării
ei.
4.
Cerere
de
marfă
, de
efectuare
a unei
lucrări
etc.,
făcută
unui
meseriaș
, unui
negustor
etc. ♢
De comandă
=
executat
după
indicațiile
clientului
.
5.
(
Mar
.
)
Construcția
cea
mai
înaltă
pe
puntea
superioară
a unei
nave
, de unde se
efectuează
conducerea
navei
. ♦
Parâmă
de
dimensiuni
mici
, cu
diametrul
de 4-5 mm. [Pl.
-enzi, -de
. / < fr.
commande
, germ.
Kommando
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia comanda
COMÁNDĂ
s. f.
1.
ordin
,
dispoziție
,
poruncă
. ♢
ton
de ~
=
ton
poruncitor
. 2.
conducere
a unei
unități
militare
. ♢
post
de ~
=
loc
unde
stă
comandantul
trupelor
și de unde
transmite
comanda
operațiilor
. ♦
ordin
verbal
sau prin
semnal
dat
militarilor
de un
comandant
pentru
executarea
simultană
a unei
mișcări
. 3.
acțiune
de
comandare
a unui
sistem
tehnic
. ♦
echipamentul
necesar
efectuării
ei. ♢
dublă
~
=
dispozitiv
de
pilotaj
care
permite
ca
doi
piloți
să
acționeze
comenzile
. ♦ (
inform
.)
instrucțiune
,
parte
integrantă
a
informației
transmise
calculatorului
de
către
utilizator
. 4.
cerere
de
marfă
adresată
unui
furnizor
,
lucrare
cerută
unui
meseriaș
, unui
antreprenor
etc. ♦
marfa
comandată
. ♢
de ~
=
executat
după
indicațiile
clientului
. 5. (
mar
.)
suprastructură
pe o
navă
în care se
află
timoneria
,
camera
hărților
,
cabina
comandantului
etc. 6.
parâmă
subțire
(
saulă
) cu care se
înfășoară
capătul
unei
parâme
groase
, împiedicându-i
despletirea
. (
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia comanda
COMÂNDÁ
,
comấnd
, vb. I. Tranz. (Înv.) A
face
comândul
; a
îngriji
de
cele
necesare
pentru
comând
. – Lat.
commandare
(=
commendare
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia comanda
COMÂNDÁ
vb. v.
pomeni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia comanda
COMÂNDÁ
vb. v.
jertfi
,
sacrifica
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia comanda
comândá
vb., ind. prez. 1 sg.
comând
,
3 sg. și pl.
comândă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia comanda
A COMÂND//Á ~éz
tranz. pop.
A da în
calitate
de
comând
. /<lat.
commandare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia comanda
comîndá (-d, -át),
vb. –
1.
(Înv.) A
sacrifica
. –
2.
(Înv. și Mold.) A se
îngriji
de
sufletul
unui
mort
, a se
ocupa
de înmormîntare, de
slujbe
și
pomeni
, a
face
tot ce se
cuvine
pentru
odihna
sa. –
3.
A da
ultimele
dispoziții
cu
privire
la
propria
înmormîntare și la
pomeni
. – Var.
cumînda
. Lat.
commendãre
,
popular
commandãre
(Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048;
Candrea
-
Dens
., 386;
DAR
; Pușcariu,
Lr.,
336); cf.
dubletul
comanda
și
pentru
sensul
special
, sp.
manda
. – Der.
comîndare
, s.f. (înv.,
sacrificiu
;
pomană
;
slujbă
de înmormîntare);
comînd
, s.n. (înv.,
sacrificiu
;
pomană
;
obiectele
necesare
pentru
înmormîntare, ca de
pildă
straie
,
monede
, pe care
țăranii
bătrîni
obișnuiesc
să
le
păstreze
pentru
propria
lor
înmormîntare;
masă
care se
face
după înmormîntare
pentru
odihna
sufletului
unui
mort
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia comanda
făcut de comandă
expr. (deț.)
1.
(
d.
oameni
)
ascultător
,
obedient
,
adus
la
starea
de
obediență
.
2.
(
d.
obiecte
) mai
rău
decât
înainte
de a fi
fost
reparat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia comanda
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK