códru (códri),
s.m. –
1. Parte,
bucată,
felie. –
2. Bucată de pămînt. –
3. Pădure. –
4. (Înv.)
Munte. – Mr.
cod(u)ru, megl.
codru. Lat. pop. *
codrum,
atestat cu
forma codra (cf.
citatele din
Corpus glossar. lat., în Skok,
Archiv. slaw. Phil., XXXVIII, 84), în
loc de *
quodrum sau
quadrum „
pătrat” (Densusianu,
Rom., XXVIII, 62; Crețu 313;
Candrea-
Dens., 384; REW 6921; Capidan,
Dacor., I, 509;
DAR).
Pentru trecerea lui
qua la
co-, cf. Densusianu,
Hlr., 71 (
împotrivă, Meyer-Lübke,
Literaturenblatt, XXII, 299; Densusianu,
GS, II, 321; Rosetti, I, 57 și Diculescu,
Elementele, 437, care
presupune în
vocalismul rom. o
influență eolică).
Semantismul nu pare să
prezinte dificultăți,
dacă se are în
vedere familia din care
face parte quadra, și care este
aceeași cu
cea a lui
quartus, cu care s-a
confundat (cf.
glosele lui
codra: τόπος „
loc” și τόπος „
curte”.
Astfel, după
cum fr.
quart(ier) și sp.
cuarto, *
codrum ar fi
însemnat la
început „
parte a unui
obiect împărțit în
patru”,
pentru a
ajunge să
însemne apoi, ca în
cazurile anterioare,
parte a unui obiect.
Pentru accepția de
bucată de pămînt, cf. sp.
cuarto, quinto, la care
ideea valorii aritmetice a
dispărut, ca în
rom. Din
același etimon lat.,
provin prov.
caire (cf. sp.
desgaire), cu
sensurile 1 și 2 ca în
rom. (și sp.
cairel, cf. Corominas, II, 571).
Totuși,
cercetătorii de
odinioară s-au
oprit prea mult la
sensul primitiv „
pătrat, de
formă pătrată”, pe
baza căruia este mai
dificilă explicarea semantică a cuvîntului
rom.;
datorită acestui fapt, s-au
căutat explicații foarte diferite.
Astfel,
codru este cuvînt
autohton după Miklosich,
Slaw. Elem., 10 și Hasdeu,
Col. Traian, 1873, 110 și Philippide, II, 708;
tracic după
Pascu, I, 189; lat.,
dar cu
influență semantică a sl.
dĕlŭ „
parte” și „
munte”, după Weigang,
Jb., II, 217; J. Bruch,
ZRPh., LVI, 376 și Skok,
Archiv. slaw. Phil., XXXVII, 83; din ngr. ϰόδρα după Cihac, II, 649; din
alb.
kodrë „
colină” după Cihac, II, 716; Meyer 193; Șeineanu,
Semasiol., 166; Pușcariu 392; din sl.
krada „
grămadă de
lemne”, după Scriban.
Alb.
kodrë provine din
rom. – Der.
codrean, s.m. (
locuitor din
zona păduroasă;
muntean;
Banat,
paznic de
pădure; înv.,
soldat mercenar din
regiunea Basarabiei
numită Codrul Tigheciului);
codroi, s.m. (
plantă,
Melampyrum arvense).