Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cloț definiție dex
cloț
găsește rime pentru
cloț
Cuvinte apropiate:
clo
,
cloc
,
cloj
,
clon
,
clonț
,
clop
,
clor
,
cloș
,
cloț
,
cloța
,
cloță
,
clou
,
coț
CLOȚ
,
cloțuri
, s.n.
Spărtură
,
fragment
dintr-o
cărămidă
(mai
ales
de la
demolări
). – Cf. germ. Klotz.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cloț
cloț
s. n., pl.
clóțuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cloț
cloț
1
,
clóțuri
,
s.n. (
reg
.)
1.
trunchi
de
stejar
tăiat
în
bucăți
;
bălvan
,
bulan
,
butuc
, colchiș, coltiș,
gros
;
boc
,
buștean
.
2.
cui
de
lemn
sau de
fier
folosit
la
înnăditul
tânjelilor
.
3.
zăvor
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia cloț
cloț (clóțuri),
s.n. –
1.
Vîrf. –
2.
Cui
,
știft
,
pivot
. –
3.
Fragment
de
cărămidă
folosit
la
umpluturi
. –
4.
Trunchi
,
buștean
.
Origine
incertă
. Pare a fi o var. de la
colț
,
alterată
printr-o
metateză
, ca în
clocoti
›
colcoti
; sau mai
curînd
,
creație
expresivă
, cf.
clanț
.
DAR
separă
cele
două
cuvinte
,
cloț
„
fragment
de
cărămidă
”, care
provine
din sb.
kloca
„
pietricică
”, și
cloț
„
trunchi
”,
cui
care
derivă
, după Borcea 183, din
săs
.
K’lôts
„
trunchi
” (cf. Scriban); această
ultimă
der. este
puțin
probabilă
,
dacă
se ia în
considerație
extinderea
cuvîntului
rom
.
Semantismul
concordă
perfect
cu cel al lui
colț
.
Circulă
de
asemenea
o
formă
cu
infix
nazal
,
clonț
, s.n. (
cioc
; vîrf,
țanc
;
dinte
canin
; vîrf
ascuțit
,
ghimpe
;
ciocănel
percutor
), de
uz
general
(
DAR
exclude
nejustificat
Munt.), și care se pune de
obicei
în
legătură
cu sl.
kljunŭ
„vîrf” (Cihac, II, 63;
DAR
), în
ciuda
dificultăților
fonetice
.
Paralelismul
cloț
›
clonț
coincide
cu
cioc
›
cionc
,
ciot
›
ciont
,
bot
›
bont
, etc. Der.
cloțan
, s.m. (
șobolan
.
Mus
decumanus
),
probabil
plecîndu-se de la
cloț
„
dinte
” (după
DAR
, din sb.
klokati
„a
înghiți
”);
cloțan
, s.n. (vîrf
ascuțit
,
țanc
), cf.
același
sens
la
clonț
;
cloață
,
s.f. (
cioc
,
gură
;
gură
-
spartă
;
babă
vrăjitoare
);
clonț
, adj. (
știrb
);
clonțat
, adj. (cu
ciocul
mare
;
obraznic
,
insolent
);
clonțar
, s.m. (
pasăre
, Coccothrauster
vulgaris
);
clonțan
, s.m. (
țanc
, vîrf).
Cloanță
coincide
perfect
cu
clanță
; ceea ce pare să
pledeze
în
favoarea
unei
origini
expresive
pentru
toate
aceste
cuvinte
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cloț
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK