Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția clopotelor definiție dex
clopotelor
găsește rime pentru
clopotelor
CLÓPOT
,
clopote
, s.n.
1.
Obiect
metalic
în
formă
de
pară
,
deschis
în
partea
de
jos
și
prevăzut
în
interior
cu o
limbă
mobilă
, care, lovindu-se de
pereții
obiectului
,
produce
sunete
caracteristice
. ♢ Expr. (Fam.)
A
trage
clopotele
= a) a
curta
o
femeie
; b) a
divulga
un
secret
. ♦
Sunet
de
clopot
(
1
).
2.
Piesă
în
formă
de
clopot
(
1
), cu
diverse
întrebuințări
(în
industrie
). ♢
Clopot
scufundător
=
cameră
de
lucru
,
construită
din
metal
sau din
beton
armat
,
alimentată
cu
aer
comprimat
, care
permite
executarea
unor
lucrări
sub
apă
. ♦
Capac
de
sticlă
de
forma
unui
clopot
(
1
), care se
folosește
pentru
a
feri
alimentele
sau alte
obiecte
de
praf
, în
laboratoare
etc. – Din sl.
klopotŭ
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia clopotelor
CLÓPOT
s.
1.
(Olt., Transilv. și
Ban
.)
harâng
, (Mold., Transilv. și
Maram
.)
țingălău
, (prin
Ban
.)
zvon
.
(~ al unei
biserici
.)
2.
v.
talangă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia clopotelor
clópot
s. n., pl.
clópote
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia clopotelor
CLÓPOT ~e
n.
1)
Instrument
de
percuție
, de
obicei
din
bronz
, în
formă
de
pară
, cu o
limbă
mobilă
care, la
lovire
,
produce
sunete
. ♢
A
trage
~ul
a
divulga
un
secret
. 2)
Obiect
cu
asemenea
formă
având
întrebuințări
tehnice
diverse
. ♢
~
scufundător
cameră
de
lucru
alimentată
cu
aer
comprimat
și
folosită
la
lucrările
subacvatice
. /<sl.
klopotu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia clopotelor
clópot (clópote),
s.n. –
1.
Obiect
metalic
în
formă
de
pară
prevăzut
cu o
limbă
mobilă
care
produce
sunete
caracteristice
. –
2.
Bătaie
de
clopot
,
dangăt
. –
3.
Clopoței
,
talangă
. –
4.
În
expresia
a
trage
clopotele
: a
bate
clopotul
; a
bate
toba
, a trîmbița; Arg., a
curta
o
femeie
, a-i
face
complimente
. –
5.
Varietate
de
campanule
,
Campanula
carpatica
,
Campanula
rapunculoides. – Mr.
cloput.
Sl.
klopotŭ
„
zgomot
”, de la
klepati
„a
bate
, a
trage
”, cf.
clipi
(Miklosich,
Slaw Elem.,
25; Miklosich,
Lexicon
, 288; Cihac, II, 64; Conev 57).
Sensul
de „
clopot
” nu este
cert
pentru
sl.,
dar
cf. bg.
klopot
„
clopot
”, sb.
klepet
„
sunet
de
talangă
”, sb.
klepetuša
„
talangă
”. Der.
clopoțel
, s.m. (
talangă
;
clopot
mic
;
diverse
plante
din
familia
campanulaceelor
,
Campanula
glomerata
,
Campanula
medium
,
Campanula
rapunculus,
Campanula
patula
,
Campanula
alpina
, etc.);
clopotar
, s.m. (
persoană
care
trage
clopotele
la
biserică
;
persoană
care
sună
din
clopoțel
;
berbec
blînd;
indiscret
);
clopotărie,
s.f. (
atelierul
clopotarului
);
clopoți
(var.
clopoti
), vb. (a
trage
clopotul
; a
bate
clopotul
; a
divulga
, a trîmbița);
clopotniță
, s.f. (
turn
de
biserică
în care sînt
instalate
clopotele
). Din
rom
. pare a
proveni
sb.
klopotar
„
miel
blînd”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia clopotelor
CLOPOTUL-CÁPREI
s. v.
clopoței
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia clopotelor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK