Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția clefăit definiție dex
clefăit
găsește rime pentru
clefăit
Cuvinte apropiate:
clefăi
,
clefăit
,
clefăit
CLEFĂÍT,
clefăituri
,
s.n.
Faptul
de
a
clefăi
;
zgomot
produs
de cel care
clefăie
. – V.
clefăi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia clefăit
CLEFĂÍT,
clefăituri
,
s.n.
Faptul
de
a
clefăi
;
zgomot
produs
de cel care
clefăie
. – V.
clefăi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia clefăit
CLEFĂÍT
s. v.
plescăit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia clefăit
CLEFĂÍT
s. v.
plescăit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia clefăit
CLEFĂÍT ~uri
n.
1)
v.
A
CLEFĂI
.
2)
Sunet
caracteristic
produs
de cel care
clefăie
;
plescăit
. /v.
a
clefăi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia clefăit
CLEFĂÍT ~uri
n.
1)
v.
A
CLEFĂI
.
2)
Sunet
caracteristic
produs
de cel care
clefăie
;
plescăit
. /v.
a
clefăi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia clefăit
CLEFĂÍT, -Ă,
clefăiți
, -te,
adj. v.
CLEFĂI
.
1)
vezi
nota
– [DLRM]
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia clefăit
CLEFĂÍ,
cléfăi
,
vb.
IV
.
1.
A
mânca
urât
și cu
zgomot
; a
plescăi
, a
clefeti
.
2.
Intranz. A
deschide
și a
închide
gura
plescăind
. ♦ Fig. A
vorbi
repede
,
nedeslușit
,
articulând
prost
cuvintele
.
3.
Intranz. A
produce
un
zgomot
caracteristic
umblând
prin
noroi
. –
Formație
onomatopeică
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia clefăit
CLEFĂÍ
vb. v.
plescăi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia clefăit
clefăí
vb., ind. și conj. prez. 1 sg.
cléfăi
,
3 sg.
cléfăie
,
imperf. 3 sg.
clefăiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia clefăit
A CLEFĂÍ cléfăi
intranz.
1) A
mânca
lacom
făcând
zgomot
cu
limba
și cu
buzele
; a
plescăi
. 2) A
plesni
din
buze
(în
semn
de
plăcere
sau de
uimire
); a
plescăi
. 3)
fig.
A
vorbi
nedeslușit
,
producând
un
zgomot
urât
la
pronunțarea
cuvintelor
. /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia clefăit
clefăí (-ăésc, -ít),
vb. –
1.
A mînca făcînd
zgomot
. –
2.
A
vorbi
poticnit
. – Var.
clefeti
.
Creație
expresivă
, care
coincide
cu lat. vulg.
clefare
(H. Mihăescu,
BF,
III, 23), slov.
klafati
, germ.
klaffen
(Cihac, II, 61 și Conev 56
propun
un
etimon
sl.). – Der.
clefăit
, s.n. (
zgomot
produs
cînd se mănîncă urît);
clefetitor,
adj. (
persoană
care mănîncă cu
greu
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia clefăit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK