Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția clăpăugi definiție dex
clăpăugi
găsește rime pentru
clăpăugi
Cuvinte apropiate:
clăpăug
,
clăpăugi
,
clăpăugit
CLĂPĂUGÍ,
clăpăugesc
,
vb.
IV
. Refl. (
Despre
urechile
oamenilor
și
ale
animalelor
) A
atârna
în
jos
(din
cauza
mărimii
lor
); a se
pleoști
. [Pr.:
-
pă
-u-
]. – Din
clăpăug
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia clăpăugi
CLĂPĂUGÍ
vb. v.
blegi
,
pleoști
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia clăpăugi
clăpăugí
vb. (
sil
.
-
pă
-u-
), ind. prez. 3 sg.
clăpăugéște
,
imperf. 3 sg.
clăpăugeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
clăpăugeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia clăpăugi
A SE CLĂPĂUG//Í se ~éște
intranz. (
despre
urechi
)
A se
lăsa
în
jos
(din
cauza
mărimilor
lor
); a se
pleoști
. [
Sil
.
-
pă
-u-
] /Din
clăpăug
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia clăpăugi
CLĂPĂÚG, -Ă,
clăpăugi, -ge,
adj.
1.
(
Despre
urechile
oamenilor
și
ale
animalelor
)
Mare
și
atârnând
în
jos
;
pleoștit
; (
despre
oameni
și
animale
) care are
asemenea
urechi
.
2.
Fig. (
Despre
oameni
)
Prostănac
;
bleg
. – Din ucr.
klapo-uchyj.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia clăpăugi
CLĂPĂÚG
adj.
atârnat
,
bleg
,
blegit
,
lăsat
,
pleoștit
, (pop.)
blegoșat
, (prin Olt.)
bleonc
, (Mold. și Transilv.)
dăbălăzat
, (prin Transilv.)
plecozat
, (fam.)
bleojdit
.
(Cu
urechile
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia clăpăugi
clăpăúg
adj. m., pl.
clăpăúgi;
f. sg.
clăpăúgă
,
pl.
clăpăúge
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia clăpăugi
CLĂPĂÚ//G ~gă (~gi, ~ge)
1)
(
despre
animale
)
Care are
urechi
mari
și
lăsate
în
jos
;
urecheat
. 2)
(
despre
urechi
)
Care
sunt
mari
și
atârnă
în
jos
. 3)
fig. (
despre
oameni
)
Care
vădește
lipsă
de
inteligență
și de
caracter
;
prostănac
. [
Sil
.
-
pă
-
ug
] /<ucr.
klapo-uchy
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia clăpăugi
clăpăúg (clăpăúgă),
adj. – Care are
urechile
mari
și
căzute
.
Pol
., rut.
klapauchy
, din germ.
klappohrig
(Cihac, II, 60; Loewe 24).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia clăpăugi
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK