Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ciucă definiție dex
ciucă
găsește rime pentru
ciucă
Cuvinte apropiate:
ceucă
,
ceucă
,
ceucă
,
cică
,
cipcă
,
circa
,
circă
,
circă
,
ciuc
,
ciucan
,
ciucă
,
ciuci
(s.m.),
ciuci
(vb.),
ciuclă
,
ciudă
,
ciuhă
,
ciuică
,
ciumă
,
ciupă
,
ciura
,
ciurcă
,
ciușcă
,
ciușcă
,
ciută
,
clucă
,
cucă
,
piuca
,
piucă
,
tiucă
,
ziucă
CIÚCĂ ciuci
f.
reg
.
1)
Vârf
de
munte
(de
formă
rotundă
). 2)
Capăt
îngroșat
și
rotunjit
al unui
obiect
;
gămălie
;
măciulie
. [
Sil
.
ciu-că
] /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ciucă
ciúcă
1
,
ciuci
,
s.f. (
reg
.)
1.
vârf
(de
munte
),
pisc
,
măgură
.
2.
măciulie
.
3.
moț
de
păr
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia ciucă
ciúcă
2
,
ciuci
,
s.f. (
reg
.)
1.
obicei
,
nărav
.
2.
fel
de a fi,
feleșag
,
chip
.
3.
pasiune
;
manie
.
4.
timp
,
vreme
,
anotimp
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia ciucă
ciúcă
3
,
ciuci
,
s.f. (
reg
.)
cioară
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia ciucă
ciúcă (-ci),
s.f. –
1.
Culme
,
pisc
, vîrf. –
2.
Țintă
,
obiectiv
. – Mr., megl.
ciucă.
Cuvînt care
apare
în toate
limbile
balcanice
, cf. ngr. τσούϰα „
tumul
,
gorgan
”,
alb
.
čuka
„
culme
”, bg.
čuka
„
colină
”, sb.
cuca
„
coastă
înaltă
și povîrnită”, mag.
csúcs
„vîrf”.
Unica
explicație
care pare
posibilă
este
cea
a unei
creații
expresive
, care
ar
explica
numai
aceste
coincidențe
; cf.
cioc
, cu
același
sens
de „vîrf” (cf. Capidan,
Dacor.,
II, 462, care
recunoaște
identitatea
ambelor
creații
,
dar
le
reduce
la
alb
.
čuka
).
Celelalte
explicații
par
insuficiente
. Philippide,
Bausteine,
53 (cf. Philippide, II, 706; Rosetti, II, 114), se
referea
la gr. ϰύϰλος „
cerc
”, care este
greu
de
admis
.
DAR
presupune
păstrarea
unui cuvînt
autohton
și Lahovary 323, a unui
termen
anterior
indoeurop. În
plus
,
DAR
consideră
sensul
2
drept
cuvînt
diferit
, pe care
îl
pune în
legătură
cu
sucă
, mag.
szuka
„
cățea
în
călduri
.”
Sensul
de „
țintă
” este
normal
,
dacă
ne gîndim că de
obicei
țintele
, de
ex
.
cele
pentru
arcași
,
trebuiau
să fie
așezate
pe
vreo
înălțime
. Der.
ciuc
(pl.
ciuchi
sau
ciuci
),
s.m. (
smoc
de
păr
),
refăcut
de la
cioacă
-
cioc
(Byck-
Graur
28 se gîndesc că este un
sing
.
refăcut
pe
baza
lui
ciucuri
);
ciuci
,
s.m. pl. (
paste
făinoase
, în
formă
de
tăiței
), pe care
Graur
140
îl
derivă
din țig.
čuči
„
membru
viril
”,
probabil
pentru
că l-a
glosat
greșit
, prin
chiftele
în
formă
de cîrnat.
Cf.
ciucure
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ciucă
ciuca bătăilor
expr. (
sport
)
sportiv
sau
echipă
învinsă
de toți
competitorii
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia ciucă
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK