definiția chrysanthemum definiție dex

chrysanthemum

găsește rime pentru chrysanthemum
Cuvinte apropiate: chrysanthemum

CALOMFÍR

calomfiri, s.m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.

CALOMFÍR

s. (BOT.; Chrysanthemum balsamita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste.

calomfír

s. m., pl. calomfíri

CALOMFÍR ~i

m. Plantă erbacee perenă aromatică, având tulpina catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ. /<bulg. kalofer

CRIZANTÉMĂ,

crizanteme, s.f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu frunze penat-divizate și cu flori de culori variate, cu o inflorescență mare și bogată (Chrysanthemum indicum). – Din fr. chrysanthème.

CRIZANTÉMĂ

s. (BOT.; Chrysanthemum indicum) dumitriță, tufănică, (reg.) aurată, cătălină, mărgărită, roman, tătăișă, flori-de-iarnă (pl.), gura-paharului, romaniță-mare, rujă-de-toamnă, salomii-galbene (pl.).

crizantémă

s. f., g.-d. art. crizantémei; pl. crizantéme

CRIZANTÉM//Ă ~e

f. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, care înflorește toamna târziu, cultivată pentru florile ei de diferite culori. /<fr. chrysantheme

CRIZANTÉMĂ

s.f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari și frumoase de diferite culori, care înflorește toamna târziu. [< fr. chrysanthème, cf. gr. chrysosaur, anthemonfloare].

GRANÁT1,

granați, s.m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). – Et. nec.

GRANÁT2,

granate, s.n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, întrebuințat ca piatră de șlefuit sau, în stare pură (de culoare roșie), ca piatră semiprețioasă. – Din germ. Granat.

GRANÁT

s. (BOT.; Chrysanthemum parthenium) spilcuță, (reg.) bumbișor, firicică, mătrice, mătri-cea, mătriță, mușețel, năsturei (pl.), părăluțe (pl.), piretru, roman, romaniță, smirnă, spicu-lețe (pl.), tarhon, vetricea, creasta-cocoșului, iarbă-amară, iarbă-creață, iarbă-mare, laba-gâștii, ochiul-boului, poala-Sfintei-Mării.

granát

(bot. ) s. m., pl. granáți

granát

(mineral) s. n., pl. granáte

GRANÁT1 ~e

n. Silicat natural al diferitelor metale (fier, magneziu, mangan etc.), întrebuințat ca abraziv sau ca piatră semiprețioasă. /<germ. Granat

GRANÁ//T2 ~ți

m. Plantă erbacee aromată, având frunze lobate și flori albe sau galbene, dispuse în capitule. /Orig. nec.

GRANÁT

s.n. Mineral cristalizat, aflat în rocile eruptive și în unele roci sedimentare sau metamorfice, folosit ca piatră de șlefuit sau ca piatră prețioasă. [Pl. -te, (s.m.) -ți. / cf. germ. Granat, it. granato].

GRANÁT

s.m. Plantă erbacee aromatică cu flori albe și galbene; rodie. [Var. granată s.f. / < it. granato, cf. lat. granatum].

MARGARÉTĂ

, margarete, s.f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită (Chrysamthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.

MARGARÉTĂ

s. (BOT.; Chrysanthemum leucanthe-mum) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăișă, ochiul-boului, romaniță-mare, salomii-gal-bene (pl.).

margarétă

s. f., pl. margaréte

MARGARÉT//Ă ~e

f. Plantă erbacee decorativă cu flori mici, albe sau roșii. /<germ. Margarete, fr. marguerite

MARGARÉTĂ

s.f. Plantă erbacee decorativă perenă, cu flori galbene dispuse într-un disc central și cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].

NĂPRÁSNIC, -Ă

, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S.f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

NĂPRÁSNICĂ

s. v. luminoasă.

NĂPRÁSNICĂ

s. (BOT.) 1. (Geranium robertianum) (rar) piretru, (reg.) închegătoare, mama-pădurii, priboi-căpresc. 2. (Chrysanthemum corymbosum) (reg.) ochiul-boului-a-ferigei.

NĂPRÁSNI//CĂ ~ce

f. Plantă erbacee rău mirositoare, cu tulpina cilindrică, ramificată și cu frunze triunghiulare, crestate. /<sl. naprasinu

TĂTĂÍȘĂ2

s.f. v. tătăiș.

TĂTĂÍȘĂ1,

tătăișe, s.f. (Reg.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.

TĂTĂÍȘĂ

s. (BOT.; Chrysanthemum cinerariaefolium) (reg.) tămâioară.

TĂTĂÍȘĂ

s. v. crizantemă, cumnată, dumi-triță, lele, leliță, margaretă, mătușă, tanti, tufănică, turtă, țață.

tătăíșă

(cumnată, lele) s. f., g.-d. art. tătăíșei; pl. tătăíșe

TĂTĂÍȘ//Ă ~e

f. Plantă erbacee din familia compozitelor, înaltă, cu frunze păroase și flori galbene-aurii, dispuse în capitule numeroase. /Orig. nec.

VETRÍCE,

vetrice, s.f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. scr. vratič.

VETRÍCE

s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare) (reg.) mărun, măruncă, buruiană-de-ceas-rău, iarba-ra-iului.

VETRÍCE

s. v. efemeră, efemeridă.

vetríce

s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vetrícei; pl. vetríce

VETRÍCE1 ~

f. Specie de insecte de talie medie, cu corpul alungit și subțiat, care în stadiul de larvă trăiesc câțiva ani, iar în faza adultă câteva zile. /Orig. nec.

VETRÍCE2 ~

f. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina erectă, înaltă, cu frunze alungite și cu flori galbene-aurii, dispuse în capitule. /< sb. vratic

VETRICEÁ

s. (BOT.; Chrysanthémum alpinum) piretru.

VETRICEÁ

s. v. granat, spilcuță.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar