chiríe (chiríi),
s.f. –
Sumă plătită în
schimbul folosirii temporare a unui
lucru. – Mr.
chirie, megl.
chiriiă. Tc.
kira din
arab.
kira (Miklosich,
Türk. Elem., II, 111; Roesler 596; Șeineanu, II, 115; Berneker 505; Daničič, V, 4; Lokotsch 1181), cf. ngr. ϰιρά,
alb.
kirá, bg., sb.
kirija. – Der.
chiriaș, s.m. (
persoană care ia cu
chirie o
locuință);
chirigiu, s.m. (
cărăuș, cel care
transportă cu
căruța), din tc.
kiraci, mr.
chiragi (cf.
alb.
kiraği, bg., sb.
kirağija);
chiragie, s.f. (
serviciu de
transport);
chiragelîc, s.n. (înv.,
meseria de
căruțaș);
închiria, vb. (a da cu
chirie, a
arenda).