CHIȚ interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale șoarecilor. – Onomatopee.
chiț interj.
chiț interj. – Imită sunetele mai multor animale în special șoarecii și șobolanii. Formație spontană; cf. bg. kvic, sb. kvečati, slov. kvičati, toate cu sensul de „a geme.” După Cihac, din sl. kvičati „a grohăi porcii”, cf. covița. – Der. chițăi (var. chițcăi), vb. (a scoate sunete ascuțite șoarecii); chițcan, s.m. (șobolan), a cărui der. nu este clară.