Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ceauș definiție dex
ceauș
găsește rime pentru
ceauș
Cuvinte apropiate:
căuș
,
ceaun
,
ceaun
,
ceauș
,
ceuș
CEAÚȘ,
ceauși
, s.m.
1.
Funcționar
inferior
la
turci
, care
îndeplinea
funcția
de
ușier
, de
curier
sau de
aprod
(
1
) al
curții
.
2.
Nume
dat
, în
evul
mediu
, în
Țara
Românească
și în Moldova, unor
funcționari
publici:
a)
șef
al unei
cete
de
slujitori
;
b)
căpetenie
de
surugii
;
c)
căpetenia
vânătorilor
domnești
;
d)
aprod
(
3
).
3.
(Înv.)
Om
de
serviciu
la
sinagogă
. – Din tc.
çavuș.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ceauș
ceaúș
s. m., pl.
ceaúși
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ceauș
CEAÚȘ ~i
m. înv.
1)
Slujbaș
de
rang
inferior
care
îndeplinea
diferite
funcții
la
curte
. 2)
Servitor
la
sinagogă
. [
Sil
.
cea
-
uș
] /<
turc
.
șavuș
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ceauș
ceaúș,
ceaúși
,
s.m. (înv.)
1.
funcționar
inferior
al
Sultanului
turcesc
(
ușier
,
curier
,
aprod
).
2.
funcționar
inferior
în
țările
române
cu
aceleași
funcții:
ușier
,
curier
,
aprod
.
3.
căpetenie
,
comandant
,
șef
,
vătaf
al
slugilor
.
4.
grad
vechi
în
armată
(
căprar
).
5.
mijlocitor
între
plutași
și
expeditorul
plutelor
;
dragoman
.
6.
varietate
de
struguri
albi
.
7.
numele
unei
hore
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia ceauș
ceaúș (ceaúși),
s.m. –
1.
Funcționar
inferior
în
administrația
turcă
,
portar
,
ușier
. –
2.
În Munt. și Mold., înv.,
ofițer
de
poliție
,
șef
peste
40
tufeccii
, în
subordinea
marelui
spătar
. –
3.
În
vechea
organizare
militară
,
șef
al unei
mici
unități
(pe care Bălcescu o
evaluează
,
exagerat
, la 500 de
oameni
). –
4.
Șef
,
căpetenie
. –
5.
Unul
din
personajele
care
alcătuiesc
dansul
călușarilor
. –
6.
(
Banat
)
Persoană
care îi
ajută
pe
nași
în
însărcinările
lor
, în
timpul
nunții
. –
7.
Varietate
de
struguri
de
masă
. – Mr.
ciauș.
Tc.
ça(v)
uș
„
sergent
” (Șeineanu, II, 125; Lokotsch 404; Iogu,
GS,
IV
, 157; Ronzevalle 70); cf. bg.
čaus
. – Der.
ceaușesc,
adj. (de
portar
; de
agent
, de
poliție
);
ceauși
, vb. (a
servi
ca ceauș);
ceaușie
, s.f. (
îndeletnicirea
de ceauș). Bălcescu
folosește
cuvîntul
căușel
(
chihii
sau
căușeii
erau
peste
zece
soldați
),
probabil
rezultat
al unei
lecturi
greșite
, în
loc
de
ceaușel
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ceauș
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK