definiția cavalerii definiție dex

cavalerii

găsește rime pentru cavalerii
Cuvinte apropiate: cavalerie, cavalerie

CAVALÉR,

cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul și în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante. 4. Persoană având titlul de cavaler (1-3). 5. Călăreț. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. 7. (Pop.) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac. ♢ Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia cavalerii

CAVALÉR

s., adj. 1. s., adj. v. celibatar. 2. s. v. călăreț.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cavalerii

cavalér

s. m., pl. cavaléri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cavalerii

CAVALÉR cavaléri

m. 1) (în evul mediu) Titlu de nobil conferit (inițial pentru fapte de arme) de rege sau de un reprezentant al lui. 2) (în Roma antică) Membru al ordinului ecvestru. 3) Membru al unui ordin cavaleresc laic sau religios. 4) (în unele țări) Posesor al unei decorații importante. 5) rar Persoană călare; călăreț. 6) Bărbat care respectă cu strictețe eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentilom. 7) Tânăr neînsurat; fecior; flăcău. ♢ Cavaler de onoare tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie și la nuntă; vornicel. 8) Bărbat care însoțește o doamnă. /<rus. kavaler
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia cavalerii

cavalér (cavaléri),

s.m. – 1. Titlu nobiliar conferit de rege. – 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc. – 3. Titlu onorific conferit posesorului anumitor decorații. – 4. Persoană avînd titlu de cavaler. – 5. Călăreț. – 6. Om generos, nobil; amabil. – 7. Holtei, burlac. – Mr. căvăler. It. cavaliere, fr. cavalier, chevalier, prin intermediul rus. kavaler (Sanzewitsch 199; DAR); cf. ngr. ϰαβαλλάρις, bg. kavaler. Der. cavaleresc, adj. (de cavaler; înv. fățiș, pe față); cavalerește, adv. (în felul cavalerilor, sincer, deschis); cavalerie, s.f. (călărime; instituția cavalerilor); cavalerism, s.n. (purtare de cavaler); cavalerist, s.m. (călăreț); cavaleros, adj. (cavaleresc).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia cavalerii

CAVALÉR

s.m. I. (Ist.) Membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, format din cetățeni bogați. ♦ Nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (și astăzi în unele țări) membru al unui ordin militar religios. ♦ Membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații. ♦ Cavaler de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor, șarlatan, escroc. II. 1. Om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese. 2. Bărbat care însoțește o femeie în societate. 3. Bărbat necăsătorit; holtei, burlac. [< it. cavaliere, fr. chevalier].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia cavalerii

CAVALÉR

s. m. I. 1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetățenii bogați. 2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios. 3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații. 4. ~ de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc. II. 1. om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese. 2. bărbat care însoțește o femeie în societate. 3. bărbat necăsătorit; holtei, burlac. o ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie. (< rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia cavalerii

cavaler de Kurlandia

expr. (vulg.) homosexual.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia cavalerii

CAVALÉRIE1,

cavalerii, s.f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia (vine din it.).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia cavalerii

CAVALERÍE2,

cavalerii, s.f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia cavalerii

CAVALERÍE2,

cavalerii, s.f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia cavalerii

CAVALÉRIE1,

cavalerii, s.f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia (vine din it.).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia cavalerii

CAVALÉRIE

s. (MIL.) călărime, (înv.) cavalerime, călărășie, călărășime.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cavalerii

CAVALÉRIE

s. (MIL.) călărime, (înv.) cavalerime, călărășie, călărășime.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cavalerii

cavaleríe

(ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cavalerii

cavalérie

(parte a armatei) s. f. (sil. -ri-e), art. cavaléria (sil. -ri-a), g.-d. art. cavalériei; pl. cavalérii, art. cavalériile (sil. -ri-i-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cavalerii

cavaleríe

(ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cavalerii

cavalérie

(parte a armatei) s. f. (sil. -ri-e), art. cavaléria (sil. -ri-a), g.-d. art. cavalériei; pl. cavalérii, art. cavalériile (sil. -ri-i-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cavalerii

CAVALÉRI//E2 ~i

f. 1) ist. Ordin al cavalerilor. 2) înv. Distincție militară; ordin în gradul de cavaler. /<it. cavalleria, fr. cavalerie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia cavalerii

CAVALÉRI//E2 ~i

f. 1) ist. Ordin al cavalerilor. 2) înv. Distincție militară; ordin în gradul de cavaler. /<it. cavalleria, fr. cavalerie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia cavalerii

CAVALÉRI//E1 ~i

f. 1) Ansamblu de trupe constând din soldați călări; călărime; cavalerime. 2) Grup de soldați făcând parte din acest ansamblu de trupe. [Art. cavaleria; G.-D. cavaleriei; Sil. -ri-e] /<rus. kavalerija, it. cavalleria
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia cavalerii

CAVALÉRI//E1 ~i

f. 1) Ansamblu de trupe constând din soldați călări; călărime; cavalerime. 2) Grup de soldați făcând parte din acest ansamblu de trupe. [Art. cavaleria; G.-D. cavaleriei; Sil. -ri-e] /<rus. kavalerija, it. cavalleria
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia cavalerii

CAVALERÍE1

s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia cavalerii

CAVALERÍE2

(Mil.) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și de transport. ♦ Unitate militară din această armă. [Gen. -iei. / < rus. kavaleriia, it. cavalleria].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia cavalerii

CAVALERÍE1

s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia cavalerii

CAVALERÍE2

(Mil.) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și de transport. ♦ Unitate militară din această armă. [Gen. -iei. / < rus. kavaleriia, it. cavalleria].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia cavalerii

CAVALÉRIE2

s. f. armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de deplasare și de luptă. (< rus. kavaleriia, fr. cavalerie)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia cavalerii

CAVALERÍE1

s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it. cavalleria, fr. cavalerie)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia cavalerii

CAVALERÍE1

s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it. cavalleria, fr. cavalerie)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia cavalerii

CAVALÉRIE2

s. f. armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de deplasare și de luptă. (< rus. kavaleriia, fr. cavalerie)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia cavalerii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar