definiția catari definiție dex

catari

găsește rime pentru catari
Cuvinte apropiate: acăţari, catar (adept), catar (simptom), catara, catarg, cataria, catarin, cataroi, catâr, căcări, călări, căpărî, cătare, cătăni, cătărig, cântări, clătări, cotari, cotări, jătări, tătărî, zătări

CATÁRI

s.m. pl. Adepți ai unei secte creștine din Europa apuseană în sec. XI-XIV, înrudite cu bogomilismul, care respingeau ierarhia catolică și considerau proprietatea privată ca un păcat. – Din fr. cathare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia catari

catári

s. m. pl.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia catari

CATÁRI

s. m. pl. adepți ai unei secte maniheiste din evul mediu (în sud-vestul Franței), care respingea sfintele taine ale bisericii și nega purgatoriul și posibilitatea mântuirii. (< fr. cathares)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia catari

CATÁR

s.n. Inflamație a mucoasei unui organ (în special a mucoasei nazale), însoțită de secreție. [Pl. -ruri, -re. / < fr. catarrhe, cf. gr. katarrhos – scurgere].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia catari

catár1

(referitor la o sectă) adj.m., s.m., pl. catári; adj.f., s.f. catáră, pl. catáre
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2 | definitia catari

CATẤR,

catâri, s.m. Animal domestic, hibrid rezultat din împerecherea măgarului cu iapa sau a armăsarului cu măgărița (Equus mullus). ♦ Fig. Om încăpățânat. – Din tc. katır.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia catari

CATÂR

s. (ZOOL.; Equus mullus) (înv. și reg.) mâșcoi, (latinism înv.) mul.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia catari

catâr

s. m., pl. catâri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia catari

CATÂR ~i

m. 1) Animal domestic, rezultat din încrucișarea măgarului cu iapa, folosit ca animal de tracțiune. 2) fig. Om încăpățânat. /<turc. katir
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia catari

catîr (-ri),

s.m. – Mul. Cuman. chater (cf. Kuun 127) sau tc. katir (Roesler 595; Șeineanu, II, 94; Lokotsch 1131); cf. ngr. γάδαρος sau γαίδαρος, bg. katăr. – Der. catîrcă, s.f. (femela catîrului); catîrgiu, s.m. (cărăuș), din tc. katerci.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia catari

catîr (-ri),

s.m. – Papuc. Bg. katări „saboți”. Pare cuvînt identic cu cel anterior. Cf. definitie/calacatar">calacatîri).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia catari

CĂTÁRE2

s.f. v. căutare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia catari

CĂTÁRE1,

cătări, s.f. Piesă metalică de formă prismatică, montată pe partea de sus a țevii unei guri de foc și care, împreună cu înălțătorul, formează dispozitivul de ochire al armei. – V. căta.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia catari

CĂTÁRE

s. v. scânteiuță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia catari

CĂTÁRE

s. miră, (înv.) țel. (~ la o pușcă.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia catari

cătáre

s. f., g.-d. art. cătării; pl. cătări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia catari

CĂT//ÁRE ~ări

f. Piesă metalică mică, fixată pe capătul țevii unei arme de foc, prin care se ochește. /v. a căuta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia catari

CĂȚĂRÁ,

cáțăr, vb. I. Refl. A se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [Var.: (reg.) acățărá vb. I] – Cf. acăța.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia catari

CĂȚĂRÁ

vb. a se cocoța, a se ridica, a se sui, a se urca, (pop. și fam.) a se zgăibăra, (pop.) a se aburca, a se țuțuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoța, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ în copac.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia catari

cățărá

vb., ind. prez. 1 sg. cáțăr, 2 sg. cáțări, 3 sg. și pl. cáțără; conj. prez. 3 sg. și pl. cáțăre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia catari

A SE CĂȚĂRÁ mă cáțăr

intranz. 1) (despre ființe) A se sui cu greu, prinzându-se. 2) (despre plante) A se ridica, agățându-se (de ziduri, de ramuri etc.); a se urca; a se sui. /v. a se agăța
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia catari

cățărá

s.f. (reg.) veveriță, cațobâră, coțoligă.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | definitia catari

cățărá (cáțăr, cățărát),

vb. – 1. A se sui, agățîndu-se, pe un loc înalt. – 2. A (se) cocoța. – Var. acățăra. Origine necunoscută. Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41 și DAR consideră contaminare a lui acăța cu bg. katerjă se „a se cățăra”. Capidan, Dacor., VII, 129, sugerează alb. katsaroj; cf. și bg. kacvam „a se cocoța”, katerica „veveriță”, și ngr. ϰαντζαρώνω „a se cățăra”. Este posibil ca asemănarea să se datoreze unei intenții expresive comune. Var. prezintă o contaminare evidentă cu acăța. – Der. (a)cățător, adj. (care se cațără); cățărătoare, s.f. (ciocănitoare, Picus major).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia catari
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar