Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția carnea definiție dex
carnea
găsește rime pentru
carnea
Cuvinte apropiate:
canea
,
carne
,
carnet
,
cârcea
,
cornea
a băga carnea la salam și oasele la nasturi
expr. (intl.)
a
comite
un
asasinat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia carnea
a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup
expr.
a avea
frisoane
, a se
înfiora
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia carnea
CÁRNE,
cărnuri
, s.f.
1.
Nume
dat
țesutului
muscular
al
corpului
omenesc
sau al
animalelor
împreună
cu
țesuturile
la care
aderă
. ♢
Carne
de
tun
=
masă
de
militari
trimiși
pe
front
spre
a
lupta
și care
sunt
expuși
măcelului
, cu
pierderi
mari
de
vieți
omenești
.
Carne
vie
=
carne
de pe care s-a
jupuit
pielea
. ♢ Expr.
A
tăia
(sau
a da, a
trage
)
în
carne
vie
=
a)
a
tăia
(sau a da, a
trage
) în
plin
,
direct
(în cineva);
b)
a
încerca
să
curme
un
rău
prin
măsuri
foarte
drastice
.
A fi
rău
(sau
bun
)
de
carne
= a se
vindeca
greu
(sau
ușor
) la o
rană
.
În
carne
și
oase
= în
persoană
, în
realitate
.
Carne
din carnea cuiva
=
descendent
direct
din cineva,
rudă
de
sânge
.
A-și pune
(sau
a-și
băga
)
carnea în
(sau
la
)
saramură
= a
face
eforturi
mari
, a
risca
foarte
mult
în
vederea
realizării
unui
scop
.
A pune
(sau
a
prinde
etc.)
carne
= a se
îngrășa
.
A
crește
carnea pe cineva
= a
simți
o
satisfacție
, a fi
bucuros
.
A
tremura
carnea pe cineva
= a
tremura
de
frică
.
2.
Bucată
din
țesutul
muscular
al
animalelor
tăiate
,
întrebuințată
ca
aliment
.
3.
Partea
interioară
a
pielii
,
opusă
feței
acesteia
.
4.
(
Bot
.)
Pulpă
la
fructe
. – Lat.
caro
,
carnis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia carnea
CÁRNE
s.
1.
(Transilv.)
hanț
.
(~ de
vită
.)
2.
(
BOT
.)
pulpă
. (~ a unui
fruct
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia carnea
cárne
s. f., g.-d.
cărni
,
art
.
cărnii
;
(
feluri
de
carne
) pl.
cărnuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia carnea
CÁRN//E cărnuri
f
. 1)
Țesut
muscular
la
oameni
și
animale
. ♢
A
tăia
în ~
vie
a
acționa
drastic
.
În ~ și
oase
în
persoană
; în
realitate
.
~ din ~ea cuiva
descendent
direct
al cuiva.
A
prinde
la ~
a se
îngrășa
.
~ de
tun
militari
trimiși
special
spre
a fi
masacrați
în
război
. 2)
Produs
alimentar
constând
din
țesutul
muscular
al
animalelor
sau al
păsărilor
.
~ de
porc
. 3)
rar
Parte
moale
a unui
fruct
sau a unei
legume
;
miez
;
pulpă
. [G.-D.
cărnii
] /<lat.
caro
,
carnis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia carnea
cárne (cắrnuri),
s.f. –
1.
Țesut
muscular
al
corpului
omenesc
sau al
animalelor
. –
2.
La
fructe
,
pulpă
. – Mr.
cară
,
carne
, megl.
carni
,
istr.
cǫrne
. Lat.
carnem
(Pușcariu 295;
Candrea
-
Dens
., 266; REW 1706;
DAR
); cf. it. , sp.,
port
.
carne
, prov., cat.
carn
, fr.
chair
.
Cele
două
forme
ale
mr. se
explică
prin
păstrarea
nom
.
caro
alături
de
acuz
.
carnem.
– Der.
cărnărie
,
s.f. (
cantitate
de
carne
);
cărnicios,
adj. (
cărnos
);
cărniu
, adj. (de
culoarea
cărnii
);
cărnui
,
vb. (a
descărna
);
cărnos
, adj. (care are
multă
carne
); cf. mr.
cărnos
,
cuvînt care
poate
fi der. cu suf. -
os
, sau
reprezentant
direct
al lat.
carnosus
(Pușcariu 296;
Candrea
-
Dens
., 268; REW 1704;
DAR
), cf. prov., cat.
carnos
, sp.,
port
.
carnoso
;
cîrnosi
(var.
cărnosi
), vb. (a
descărna
; a
toca
mărunt
carnea; a
îngrijora
, a
chinui
), a
cărui
der. este
neclară
, și care se
datorează
fără
îndoială
unei
contaminări
cu sb.
krnjiti
„a
face
bucățele
”. –
Compară
cîrneleagă
, s.f. (
marțea
săptămînii
antepenultime
din
dulcele
Crăciunului
;
carnaval
); mr.
cărleagă
, al
cărui
al
doilea
element
este
liga
, de la
ligāre
(Pușcariu 376; cf.
Candrea
-
Dens
., 270; REW 5024;
DAR
), cu
sensul
de „
interzicere
”,
propriu
rom
.
a
lega
(cf.
carnaval
, de la
carnem levare,
sp.
carnestolendas
, vicent.
carlassare
) – Der. neol.
carnație
,
s.f., din fr.;
carnasier
,
carnivor
, adj.;
carnificare
, s.f.;
carnozitate
, s.f.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia carnea
CÂRNÍ,
cârnesc
, vb.
IV
.
1.
Intranz. (Pop.) A (se)
îndrepta
în altă
direcție
; a (se)
întoarce
. ♢ Expr. (Tranz.)
Îți
cârnește
nasul
din
loc
=
miroase
extrem
de
urât
.
A-și
cârni
nasul
sau (intranz.)
a
cârni
din
nas
= a se
arăta
nemulțumit
(
strâmbând
din
nas
); a
strâmba
din
nas
. ♦ Fig. A
reveni
asupra
celor
spuse
,
hotărâte
, a nu mai
face
ce a
spus
, ce a
hotărât
.
2.
Tranz. A
tăia
, a
rupe
vârful
lăstarilor
tineri
ai unor
plante
pentru
a
favoriza
dezvoltarea
fructelor
. – Din
cârn
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia carnea
CÂRNÍ
vb. v.
cârmi
,
coti
,
întoarce
,
vira
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia carnea
cârní
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
cârnésc
,
imperf. 3 sg.
cârneá;
conj. prez. 3 sg. și pl.
cârneáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia carnea
A CÂRN//Í ~ésc 1.
intranz v.
A
CÂRMI
.
♢
~ din
nas
a-și
manifesta
nemulțumirea
(
dezaprobarea
,
disprețul
etc.) printr-o
grimasă
.
2.
tranz. (
viță
de
vie
,
tomate
,
bumbac
etc.)
A
supune
unei
operații
de
înlăturare
a
vârfurilor
la
lăstarii
principali
sau la
ramurile
laterale
. /Din
cârn
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia carnea
în carne și oase
expr.
în
realitate
, în
persoană
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia carnea
múscă de cárne
s. f. + prep. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia carnea
SĂPTĂMÂNA CĂRNII
s. v.
cârneleagă
,
harți
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia carnea
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK