Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția calcaiele definiție dex
calcaiele
găsește rime pentru
calcaiele
a-i da călcâie
expr.
1.
(
stud.
) a
pleca
de la
cursuri
.
2.
(
prin ext.
) a
pleca
(
de
undeva
, în
general
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia calcaiele
CĂLCẤI,
călcâie
, s.n.
1.
Partea
posterioară
a
tălpii
piciorului
,
formată
din
oasele
astragal
și
calcaneu
;
talus
;
p. ext.
parte
a
ciorapului
sau a
încălțămintei
care
acoperă
această
porțiune
a
piciorului
. ♢ Expr.
A se
afla
(sau
a fi, a
trăi
etc.)
sub
călcâi
= a se
afla
(sau a fi, a
trăi
) sub
totala
dominație
a cuiva, a fi
exploatat
,
subordonat
,
împilat
.
A se
învârti
(sau
a se
întoarce
, a
sări
)
într-un
călcâi
= a se
mișca
repede
, a fi
iute
la
treabă
;
fig.
a se
bucura
.
Fuge
(sau
merge
)
de-i
pârâie
(sau
sfârâie
)
călcâiele
=
fuge
(sau
merge
)
foarte
repede
.
A i se
aprinde
(sau
a-i
sfârâi
)
călcâiele
(după cineva) =
a)
a fi
foarte
îndrăgostit
(de cineva), a se
îndrăgosti
subit
;
b)
a fi
zorit
,
nerăbdător
. ♦
Lovitură
dată cu
călcâiul
(
1
). ♢ Expr.
A da
călcâie
calului
= (
despre
călăreți
) a
lovi
calul
cu călcâiele, ca să
pornească
sau să
meargă
mai
repede
. ♦ (Livr.)
Călcâiul
lui
Ahile
=
partea
vulnerabilă
,
latura
slabă
a unei
persoane
sau a unui
lucru
.
2.
Nume
dat
părții
dinapoi
(sau de
jos
) a unor
obiecte
.
3.
Piesă
mică
de
lemn
, de
formă
prismatică
,
fixată
de o
grindă
de
lemn
pentru
a
împiedica
alunecarea
unui
element
de
construcție
care se
reazemă
pe
grindă
sau
folosită
ca
piesă
de
rezistență
într-o
îmbinare
.
4.
Dispozitiv
cu care se
împiedică
filarea
unui
lanț
sau a unei
parâme
.
5.
Strat
format
între
săpun
și
leșiile
de
glicerină
la
fabricarea
săpunului
. – Lat.
calcaneum.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia calcaiele
CĂLCÂI
s.
1.
v.
plaz
.
2.
(prin
Ban
. și Transilv.)
barbur
.
(~ la
topor
,
cuțit
etc.)
3.
(CONSTR.)
brotac
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia calcaiele
CĂLCÂI
s. v.
cucurujel
,
toc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia calcaiele
călcâi
s. n.,
art
.
călcâiul
;
pl.
călcâie
,
art
.
călcâiele
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia calcaiele
CĂLCÂ//I ~ie
n.
1)
Partea
din
spate
a
tălpii
piciorului
. 2)
Partea
de
dinapoi
mai
ridicată
a
tălpii
la
încălțăminte
;
toc
. ♢
A fi sub ~iul cuiva
a fi sub
dominația
totală
a cuiva.
A se
învârti
într-un ~
a fi
iute
, a
face
totul
repede
.
A i se
aprinde
cuiva ~
iele
după cineva
a se
îndrăgosti
de cineva.
Fuge
de-i
scapără
(
sau
de-i
sfârâie
) ~
iele
fuge
foarte
repede
. 3)
Partea
de
dinapoi
sau de
jos
a unor
obiecte
. 4)
Bucată
de
pâine
tăiată
de la
margine
. /<fr.
calcaneum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia calcaiele
călcîi (-íe),
s.n. –
1.
Partea
posterioară
a
tălpii
piciorului
. –
2.
Toc
de
încălțăminte
. –
3.
La
cai
,
chișiță
. –
4.
Parte
posterioară
în
general
(la
piciorul
cocoșilor
;
talpă
, la
sanie
etc.). –
5.
Coajă
,
bucată
de pîine. –
6.
(Înv.) Sfîrșit. – Mr.
călcîńu
, megl.
călcǫn(u)
. Lat.
calcaneum
(Cipariu,
Gram
.,
18; Pușcariu 257; REW 1490;
Candrea
-
Dens
., 216;
DAR
); cf. it.
calcagno
, prov.
calcanh
, sp.
calcaño
,
port
.
calcanhar
.
Sensul
5 este
traducerea
literară
a lat.
calx.
În
medicină
se
folosește
forma
lat.
calcaneu
, ca
termen
științific
. – Der.
cîlcîia,
vb. (Trans., a
păși
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia calcaiele
OSUL CĂLCÂIULUI
s. v.
calcaneu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia calcaiele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK