Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția caier definiție dex
caier
găsește rime pentru
caier
Cuvinte apropiate:
baier
,
cafer
,
caier
,
caiet
,
caper
,
casier
,
cazier
,
câner
,
cier
,
crier
,
cuier
,
faier
,
maier
,
năier
,
păier
,
păier
,
scăier
,
șaier
,
taier
,
tăier
,
vaier
CÁIER,
caiere
,
s.n.
Mănunchi
de
lână
, de in, de
cânepă
sau de
borangic
, care se pune în
furcă
pentru
a fi
tors
manual
. [Pr.:
ca-
ier
] – Lat. *
caiulus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia caier
cáier
s. n., pl.
cáiere
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia caier
CÁIER ~e
n.
Mănunchi
de
lână
, de in sau de
cânepă
care se pune în
furcă
pentru
a fi
tors
. [
Sil
.
ca-
ier
] /<lat.
caiulus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia caier
caíer (cáiere),
s.n. –
Mănunchi
,
cantitate
de
lînă
sau cînepă de
tors
. – Mr.
caer,
megl.
cair,
istr.
caier.
Lat. *
călērus
. Acest cuvînt
apare
numai
în lat. în
forma
gălērus
, cu
sensul
de „
căciulă
de
blană
cu
părul
pe din
afară
”,
considerată
a fi der. de la
gălea
, și
necesită
o
explicație
.
Ideea
de
bază
a lui
gălērus
nu
trebuie
să fie
cea
de „
coif
”, ca în
gălea
, ci aceea de „
coc
de
păr
”, ca în lat.
căliendrum
„
coc
fals
,
coc
de
păr
care
servește
de
podoabă
”, de unde abruz.
kelyendrę
„
boboc
de
floare
” (REW 1514). Se
știe
că
căliendrum
reprezintă
gr. ϰάλλυντρον, cuvînt
obscur
, pe care Bailly
îl
interpretează
ca „tout ce qui sert
à
nettoyer”, de unde „
pămătuf
,
coamă
,
smoc
,
șuviță
de
păr
,
moț
” și
îl
pune în
legătură
cu ϰαλλύνω „a
curăța
, a
înfrumuseța
”. Pare a fi mai
probabil
să se
plece
de la χαλαρός „
moale
,
fleșcăit
”, χαλᾶν „a
slăbi
”;
astfel
încît
ar
însemna
„
obiect
flasc
,
fără
consistență
”, explicîndu-se
astfel
mai
bine
sensurile
secundare
ale
lui ϰάλλυντρον. De la
aceeași
familie
provine
ϰάλανδρος „ciocîrlie”,
numită
astfel
datorită
moțului
, cf.
numele
său lat.,
gălērῑ
tus
, de la
gălērus
după Boissacq,
origine
necunoscută
; Walde 83 se gîndește la χαράδριος „
specie
de
pasăre
”.
Presupunem
că
gălērus
, care
trebuie
să
reprezinte
un *
călĕrus
, este
corespondentul
lat. al gr. χαλαρòς „
fleșcăit
” tot
așa
cum
căliendrum
este al lui ϰάλλυντρον;
caz
în care este
evident
că a
însemnat
probabil
„
moț
,
ciuf
”, cf.
gălērῑtus
„(
pasăre
)
moțată
”,
fiind
secundară
accepția
de „
căciulă
”.
Celelalte
explicații
nu sînt
convingătoare
. Sl.
kǫdrĭ
„
încrețit
” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
28; Miklosich,
Lexicon
,
329) sau
kǫdrjavŭ
„
încrețit
” (Cihac, II, 37) nu
pot
fi
admise
. Pușcariu 251 (și
ZRPh.,
XVIII, 689 și
DAR
) a
propus
un lat. *
carium
, de la
carĕre
„a
scărmăna
”, al
cărui
fonetism
este
dificil
;
același
autor
Dacor.,
III, 669, de la lat. *
cavabile
, pe care nu-l
înțelegem
.
Pascu
,
Archiva
,
XV, 439, (
repetat
în
Lat.,
256 și
Pascu
, I, 192)
presupune
un lat. *
cairum
, de la gr. ϰαĩρος „
fir
”. În sfîrșit, Giuglea,
Contributions,
15-19, de gîndește la lat.
caia
„
par
”, cf. gasc.
cay
, sp.
cayado
prin
intermediul
unui dim. de
tipul
*
caiulus
(cf. Densusianu,
GS,
VII
, 275); în
afară
de acestă
dificultate
fonetică
, acestă
explicație
pare a
admite
o
confuzie
nefirească
între
caier și
furcă
. Der.
încăiera
,
vb. (a
pedepsi
; refl., a se
părui
, a se
bate
, a se
lua
la
bătaie
);
încăierătură
, s.f. (
bătaie
).
Sensul
se
explică
pornind
de la
noțiunea
de „
încurcătură
”.
Totuși
DAR
preferă
să
plece
de la un lat. *
incavellare
, de la
cavella
„
coș
”,
ipoteză
dificilă
și
totodată
inutilă
, pe cînd Spitzer,
Dacor.,
IV
, 654,
propune
un lat. *
incavulare.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia caier
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK