definiția brodire definiție dex

brodire

găsește rime pentru brodire
Cuvinte apropiate: brodare, brodire, rodire

BRODÍ,

brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ♢ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia brodire

BRODÍ,

brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ♢ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia brodire

BRODÍ

vb. v. aranja, cădea, întâmpla, nimeri, pica, potrivi, ticlui.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia brodire

BRODÍ

vb. v. aranja, cădea, întâmpla, nimeri, pica, potrivi, ticlui.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia brodire

brodí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. brodeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia brodire

brodí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. brodeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia brodire

A BROD//Í ~ésc

tranz. pop. 1) A termina cu succes; a scoate cu bine la capăt. ♢ A o brodi a face o gafă; a o încurca. 2) (planuri, acțiuni, treburi etc.) A pune la cale; a aranja. 3) (persoane) A întâlni din întâmplare și pe neașteptate. /<sl. broditi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia brodire

A SE BROD//Í mă ~ésc

intranz. rar A se afla din întâmplare; a se întâmpla; a se nimeri. /<sl. broditi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia brodire

A BROD//Í ~ésc

tranz. pop. 1) A termina cu succes; a scoate cu bine la capăt. ♢ A o brodi a face o gafă; a o încurca. 2) (planuri, acțiuni, treburi etc.) A pune la cale; a aranja. 3) (persoane) A întâlni din întâmplare și pe neașteptate. /<sl. broditi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia brodire

A SE BROD//Í mă ~ésc

intranz. rar A se afla din întâmplare; a se întâmpla; a se nimeri. /<sl. broditi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia brodire

brodí (-désc, -ít),

vb. 1. (Înv.) a bălăci. – 2. A vorbi aiurea, a spune prăpăstii. – 3. A nimeri, a potrivi, a ajunge la țintă. Sl. broditi, al cărui sens de bază este „a tranzita, a trece prin vad” (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac, II, 29; DAR), cf. brod, de asemenea, sb. broditi „a trece prin vad”, slov. broditi „a hoinări” și breditĭ „a da greș”. Sensul fundamental din rom., „a nimeri” se explică în DAR prin ideea intermediară de „a ajunge la timp pentru a se urca pe ponton, a nimeri momentul”; dar aceasta înseamnă să se derive un sens primar de la o accepție secundară și tîrzie. A brodi trebuie să fi însemnat mai întîi „a găsi vadul” sau „a afla drumul”, cf. bg. izbroždanĭă „a afla, a descoperi”. Der. brodeală, s.f. (întîmplare, hazard); brudiu (var. înv. brodiu, brodiv), adj. (aiurit, zăpăcit, nesăbuit, bezmetic), legat direct de accepția 2; brudnic, adj. (zăpăcit). Este greșită opinia lui Loewe 70, care îl leagă pe brudiu de lat. brutus.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia brodire

brodí (-désc, -ít),

vb. 1. (Înv.) a bălăci. – 2. A vorbi aiurea, a spune prăpăstii. – 3. A nimeri, a potrivi, a ajunge la țintă. Sl. broditi, al cărui sens de bază este „a tranzita, a trece prin vad” (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac, II, 29; DAR), cf. brod, de asemenea, sb. broditi „a trece prin vad”, slov. broditi „a hoinări” și breditĭ „a da greș”. Sensul fundamental din rom., „a nimeri” se explică în DAR prin ideea intermediară de „a ajunge la timp pentru a se urca pe ponton, a nimeri momentul”; dar aceasta înseamnă să se derive un sens primar de la o accepție secundară și tîrzie. A brodi trebuie să fi însemnat mai întîi „a găsi vadul” sau „a afla drumul”, cf. bg. izbroždanĭă „a afla, a descoperi”. Der. brodeală, s.f. (întîmplare, hazard); brudiu (var. înv. brodiu, brodiv), adj. (aiurit, zăpăcit, nesăbuit, bezmetic), legat direct de accepția 2; brudnic, adj. (zăpăcit). Este greșită opinia lui Loewe 70, care îl leagă pe brudiu de lat. brutus.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia brodire
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar