Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bocire definiție dex
bocire
găsește rime pentru
bocire
Cuvinte apropiate:
bobire
,
bocire
,
boire
,
bolire
,
boșire
,
boțire
,
mocire
,
pocire
,
tocire
BOCÍRE,
bociri
, s.f.
Acțiunea
de
a
(
se
)
boci
.
– V.
boci
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bocire
BOCÍRE
s.
1.
v.
jelire
.
2.
v.
văitat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bocire
bocíre
s. f., g.-d.
art
.
bocírii
;
pl.
bocíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bocire
BOCÍ,
bocesc
, vb.
IV
. Intranz. și refl. A
plânge
tare
(cu
vaiete
și
strigăte
). ♦ Tranz. A
recita
bocete
la
înmormântarea
cuiva. – Din
boace
(înv. și
reg
. „
voce
” < lat.).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bocire
BOCÍ
vb.
1.
a
jeli
, a
jelui
, a
plânge
.
(A ~ un
mort
.)
2.
v.
văita
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bocire
A boci
≠ a
chicoti
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia bocire
bocí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
bocésc
,
imperf. 3 sg.
boceá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
boceáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bocire
A BOCÍ bocésc 1.
tranz. (
morți
)
A
deplânge
prin
bocete
,
conform
ritualului
; a
jeli
. 2.
intranz.
1) A
plânge
în
hohote
și cu
vaiete
. 2) A
plânge
un
mort
; a
jeli
. /<lat.
boace
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bocire
bocí (bocésc, bocít),
vb. –
1.
A se plînge, a se
jelui
. –
2.
A cînta
bocete
la înmormîntare. Lat.
*vōcῑre
, care pare a fi o
confuzie
a lui
vōcem
cu
vāgῑre
; cf.
*vōceāre
, de unde it.
bociare
„a
publica
”,
gal
.
abujar
„a
zăpăci
cu
strigăte
”,
port
.
bocear
„a
vorbi
, a
striga
” (Parodi,
Rom
.,
XVII, 52).
Schimbarea
de conj.
ar
putea
fi tîrzie, și
datorată
conjug
.
sale
incoative
. După Pușcariu 208 și
DAR
,
ar
deriva
direct
din
boace
,
formă
locală
a lui
voce
,
astăzi
pe
cale
de
dispariție
; însă acestă
ipoteză
pare mai
puțin
credibilă
,
dacă
se
iau
în
vedere
redusa
răspîndire și
vitalitate
a lui
boace
, și
absența
formei
corespunzătoare
a
voci
. Der.
boceală
,
s.f. (plînset,
lamentație
);
bocet
, s.n. (plîns
zbuciumat
,
vaiet
; cîntare de
mort
,
lamentație
improvizată
), der. de la vb., ca
plînset, rîset,
strigăt
,
țipăt
de la vb.
respective
(Giuglea,
Concordances,
19,
propune
un lat. *
vōcĭtum
, care nu pare
indispensabil
);
bocitor
,
adj. (care
bocește
);
bocitoare
,
s.f. (
femeie
care se
îndeletnicește
cu
bocitul
la înmormîntări). Din
rom
.
provine
sb.
bočitise
„a
certa
” (Cihac, I, 26).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bocire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK