definiția bleau definiție dex

bleau

găsește rime pentru bleau
Cuvinte apropiate: blau, bleah, bleau, bleav, bleu, leau, șleau (s.n.), șleau (s.m.)

BLEAU1

subst. (Reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. -Et.nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia bleau

BLEAU2,

bleauri, s.n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [Var.: bleah, bleav s.n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia bleau

BLEAU

s. (TEHN.) (reg.) morcoașă. (~ la osia carului.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia bleau

bleau

(în expr.) s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia bleau

bleau

(tablă) s. n., art. bleául; pl. bleáuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia bleau

bleáu

s.m. invar. – Strop, pic; indică minimum ce se poate exprima (pentru a întări, prin absență, ideea de liniște). Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181); coincide cu bg. ble, bljach (DAR). – Der. bleau, s.m. (animal cu urechile căzute); bleahă (var. blehaucă), s.f. (scroafă cu urechile căzute); blehăi (var. blehoti, bleheti), vb. (a lătra), prin intermediul unei asocieri curente între noțiunea de „gură” și cea de „cîrpă”, cf. bleancă, fleancă, fleoarță etc; bleașcă, s.f. (palmă, lovitură; zgomot produs de căderea unui obiect moale și umed), cf. fleașcă; bleasc, s.n. (respirație, răsuflare; bale, salivă), al cărui ultim sens este din sl. blĕšku „strălucire, bale”, după DAR (explicație ce pare greșită, căci acest sens nu apare în sl., cf. Iordan, BF, II, 183); blești, vb. (a slobozi un cuvînt, a deschide pliscul; a vorbi cu dificultate, a îngăima); coincide, probabil datorită aceleiași surse expresive, cu bg. mlaštjă „a mesteca, a molfăi”; blescăi, vb. (a murdări cu pămînt, a noroi), cf. plescăi; bleocăi, vb. (a bîrfi, a șușoti); bleoci, vb. (a vorbi, a lătră); bl(e)oșticăi, vb. (a merge cu greu printr-o mlaștină). Aceste cuvinte nu sînt în mod necesar der. direcți de la bleau, însă par a ilustra aceeași intenție expresivă. Cf. bleandă, bleg, bleot.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia bleau

bleáu (bleáuri),

s.n. – 1. Tablă albă. – 2. Tablă de fier care îmbracă osia carului, pentru evita atingerea cu butucul roții – Var. bleav, bleach, blec. Germ. Blech „tablă albă”, cf. sb. plech, mag. pléh, rus. bljacha (Sanzewitsch 198; DAR). – Der. ble(h)ui, vb. (a pune obezi la roată).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia bleau
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar