BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică; ecleziastic. – Biserică + suf. -esc.
BISERICÉSC adj. (BIS.) 1. ecleziastic, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogme ~ești.) 2. religios, sfânt, (pop.) sânt. (Carte ~ească.) 3. v. divin. 4. v. duhovnicesc.
bisericésc adj. m., f. bisericeáscă; pl. m. și f. bisericéști
BISERIC//ÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de biserică; propriu bisericii; ecleziastic. /biserică + suf. ~esc