definiția biciului definiție dex

biciului

găsește rime pentru biciului
Cuvinte apropiate: biciului, biciuluit

biciul(u)í,

biciul(ui)ésc, vb. IV (reg.) a aprecia, a evalua.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | definitia biciului

biciuluí (-uésc, -ít),

vb. – A aprecia, a valora, a stima. – Var. bicilui, biciuli. Mag. becsülni (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 107). Se folosește în Trans. A trecut și în bg. din Trans. becsuluvai (Miklosich, Bulg., 119).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia biciului

a face rahatul bici / din rahat bici

expr. (vulg.) a obține o performanță notabilă într-un domeniu de activitate, cu resurse modeste, în împrejurări defavorabile.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia biciului

a-i da bice / muci

expr. a lua viteză, a grăbi pasul; a accelera desfășurarea unei acțiuni.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia biciului

BÍCI,

bice, s.n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s.n.] – Din sl. biči.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia biciului

BICI

s. biciușcă, (reg.) năpârcă, (Mold.) puhă, (Ban. și Transilv.) zbici. (O lovitură de ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia biciului

bici

s. n., pl. bíce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia biciului

BICI bíce

n. 1) Obiect constând dintr-o curea sau dintr-o împletitură de curele, legată de un băț, cu care se îndeamnă vitele la mers. 2) Lovitură dată cu un astfel de obiect. 3) fig. Întâmplare nefastă, care aduce mari pierderi și suferințe; nenorocire. [Monosilabic] /<sl. biți
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia biciului

bíci (bíce),

s.n. – 1. Obiect din împletitură de curele cu care se lovesc sau îndeamnă animalele să meargă. – 2. Lovitură dată cu acest obiect. Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ, sb., cr., ceh., rus. bič, pol. bicz. Cf. și băț. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuială, s.f. (bătaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuiește); biciușcă, s.f. (bici). Din rom. provine săs. bitsch. Ngr. βίτσα și alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia biciului

bici,

bice s.n. (deț.) infractor aflat la prima condamnare.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia biciului
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar