Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bete definiție dex
bete
găsește rime pentru
bete
Cuvinte apropiate:
bate
,
bebe
,
bebe
,
bee
,
bente
,
bere
,
bese
,
beta
,
betel
,
bute
,
byte
,
ete
,
iete
,
jete
,
lete
,
nete
,
sete
,
tete
BÉTE
s. pl. v.
brațe
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bete
a avea un băț în cur
expr. (vulg.)
a avea
mersul
țeapăn
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bete
a da prin băț
expr. (pop.)
a fi
foarte
obraznic
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bete
A FI BEAT
a se
afuma
, a da cu
căciula
-n
câini
, a se
face
, a se
face
afiș
/
cobză
/
cocă
, a
fura
luleaua
neamțului
, a
intra
cu
liftul
în
pom
, a se
îmbăta
turtă
, a
lua
ciocârlanul
de
coadă
, a
lua
luleaua
neamțului
, a
lua
purceaua
de
coadă
, a se
machi
, a se
matofi
, a se
matoli
, a se
matosi
, a
mirosi
a
ceață
, a se
pili
, a
prinde
prepelița
/
purceaua
de
coadă
, a i se
sui
la
cap
, a se
tămâia
, a se
trosni
, a se trotila, a se
tufli
, a se
turci
, a se
turti
, a
umbla
pe
șapte
cărări
, a i se
urca
la
cap
, a se
vărui
, a se
vopsi
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bete
a-i intra bețele în cur / în fund
expr. (vulg. – d.
femei
)
a fi
foarte
slabă
, a avea
picioare
subțiri
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bete
a-și lua traista-n băț
expr.
a
pleca
, a
porni
la
drum
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bete
BÁTĂ,
bete,
s.f.
1.
(La pl.)
Cingătoare
îngustă
și
lungă
,
țesută
din
lână
de
diferite
culori
.
2.
(
Reg
.)
Betelie
. – Lat.
*bitta
(=
vitta
„
legătură
”).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bete
BÁTĂ
s.
1.
v.
betelie
.
2.
bantă
.
(~ la o
cămașă
.)
3.
(
TEHN
.)
băteală
,
braț
,
brățară
,
fălcea
,
fofează
,
lopățea
,
mănușă
,
mână
,
spetează
.
(~ la
războiul
de
țesut
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bete
bátă
s. f., g.-d.
art
.
bétei
;
pl.
béte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bete
BÁTĂ béte
f.
1)
Fâșie
îngustă
de
stofă
,
aplicată
în
partea
de
sus
a
fustei
sau a
pantalonilor
(
pentru
ajustare
);
betelie
. 2)
mai
ales
la pl.
Cingătoare
îngustă
și
lungă
,
țesută
din
lână
de
diferite
culori
și
împodobită
cu
ciucuri
,
mărgele
și alte
podoabe
. [G.-D.
betei
] /<lat.
bitta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bete
bátă (béte),
s.f. –
1.
Cingătoare
,
cordon
, brîu.
2.
Betelie
. – Megl.
bętă
„
ciorap
,
șosetă
”. Lat.
vĭtta
(
Candrea
,
Éléments,
13; Pușcariu 193; REW 9404;
Candrea
-
Dens
., 143;
DAR
); cf. sicil.
vitta
, it.
vita
„brîu”, v. fr.
vete
, cat., sp.,
port
.
beta
„
sfoară
,
funie
”. Der.
betelie
,
s.f. (
betelie
), al
cărui
suf. nu este
clar
(cf.
totuși
,
bătălie
,
tocălie
,
țăcălie
). Scriban
îl
relaționează
cu
rom
.
bretele
, fr.
bretelles
;
ipoteza
sa este
improbabilă
,
dat
fiind
sensul
cu
totul
specializat
de
betelie
, și pare a se
baza
pe o
confuzie
cu
bertelie
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bete
-BÁTĂ
Element
secund
de
compunere
savantă
cu
semnificația
„
adânc
”, „
profund
”, „(
referitor
la)
adâncul
mărilor
”. [< fr.
-bathe
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia bete
-BÁTĂ
elem.
bati
-.
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia bete
BĂȚ,
bețe,
s.n.
1.
Bucată
de
lemn
lungă
și
subțire
. ♢ Expr.
A pune
(cuiva)
bețe în
roate
= a
face
(cuiva)
dificultăți
pentru
a
zădărnici
o
acțiune
, un
plan
. (
Reg
.)
A da (ca
câinele
) prin
băț
= a fi
extrem
de
insistent
, de
obraznic
.
A
rămâne
cu
traista
-n
băț
= a
sărăci
.
A-și
lua
traista
-n
băț
= a
porni
la
drum
, a
pleca
. ♦ (
Adverbial
)
Drept
țeapăn
,
rigid
.
Stă
băț
.
2.
Fig.
Lovitură
cu
bățul
(
1
).
3.
Piesă
în
formă
de
vergea
, care
intră
în
alcătuirea
diferitelor
unelte
,
mașini
etc.
Bățul
ițelor
. -
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bete
BĂȚ
s., adv.
1.
s.
nuia
,
vargă
, (
reg
.)
beldie
, (Transilv., Bucov. și Mold.)
șteap
.
(L-a
atins
cu ~ul.)
2.
s.
coadă
,
nuia
,
prăjină
,
vargă
, (
reg
.)
beldie
,
paliță
,
prăștină
,
rudă
,
sticiu
.
(~ul
undiței
.)
3.
adv. v.
țeapăn
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bete
BĂȚ
s. v.
spetează
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bete
băț
s. n., pl.
béțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bete
BĂȚ béțe
n.
1)
Bucată
de
lemn
lungă
și
subțire
(cu
diferite
întrebuințări
).
♢ A pune (cuiva) bețe în
roate
a
crea
greutăți
pentru
a
zădărnici
realizarea
unor
planuri
; a pune
piedici
.
A
rămâne
cu
traista
în ~
a
ajunge
pe
drumuri
; a se
ruina
; a fi
falit
. 2)
Lovitură
dată cu
asemenea
bucată
de
lemn
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bete
băț (béțe),
s.n. –
Bucată
de
lemn
,
nuia
.
Probabil
din sl.
bičĭ
„flagellum”, cf.
dubletul
bici
.
Fonetismul
nu este
clar
,
dar
dificultățile
pe care
le
prezintă
nu sînt de
netrecut
.
Pledează
în
favoarea
acestei
ipoteze
identitatea
sensurilor
, și
absența
acestor
cuvinte
în
dialecte
. În
schimb
, celelate
explicații
date
pînă
acum
, nu
par
convingătoare
. Miklosich,
Slaw. Elem.,
16,
urmat
de Cihac, se
referă
la sl.
bŭtŭ
„sceptrum” (›
rom
.
bîtă
), de unde
provine
și mag.
bot
; însă
ipoteza
sa
lasă
neexplicată
transformarea
lui
t
în
ț
.
DAR
pune în
legătură
cuvîntul
băț
cu
bîtă
, ca mai
sus
, și cu mag.
pa
(l)ca
;
pentru
dificultățile
prezentate
de această
analogie
, cf. Skok, 62.
Există
și
unii
care
caută
explicația
în lat. După
Pascu
,
Lat.,
256, din lat. *
vĭttum
, și acesta de la
vitta
;
totuși
, rămîne
nelămurită
alterarea
consoanei
finale
. Scriban se gîndește la
vitium
, ceea ce este
imposibil
din
punct
de
vedere
semantic
. Lausberg,
Mundarten,
186,
propune
lat.
vectis,
de unde și calabr., basil.
bett
„
baston
”;
dar
fonetismul
ridică
mari
dificultăți
. Der.
bățos
,
adj. (
fibros
;
drept
,
țeapăn
; îngîmfat,
plin
de
sine
);
bețigaș
,
bețișor
,
s.n. *dim. al lui
băț
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bete
băț,
bățe
,
s.n.
1.
toc
;
stilou
.
2.
condamnare
penală
.
3.
(
adol.
) o mie de
lei
.
3.
semnătură
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bete
BEÁT
2
, -Ă,
beți
, -te,
adj.
1.
Care este în
stare
de
ebrietate
;
aghesmuit
,
afumat
,
amețit
,
băut
2
(
2
),
cherchelit
,
făcut
2
,
matosit
. ♦ Fig.
Copleșit
,
amețit
,
tulburat
de o
stare
sufletească
foarte
plăcută
.
Beat
de
amor
.
Beat
de
fericire
. – Lat.
bibitus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bete
BEAT
adj.
amețit
,
băut
,
cherchelit
,
îmbătat
,
turmentat
, (livr.)
grizat
, (
rar
)
trecut
, (înv. și pop.)
candriu
, (pop.)
turlac
,
vâjâit
, (
reg
.)
amnărit
,
învinoșat
,
rătutit
,
vinos
, (prin
Ban
.)
chermeleu
, (Transilv. și
Maram
.)
șumen
, (prin Transilv.)
șumenit
, (fam.)
abțiguit
, (fam. și fig.)
afumat
,
aghesmuit
,
făcut
,
oțelit
,
pilit
,
sfințit
,
tămâiat
,
târnosit
,
trăsnit
,
turtit
, (arg.)
mahit
,
matol
,
matosit
.
(E un
om
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bete
BEAT
adj. v.
amețit
,
zăpăcit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bete
Beat
≠
treaz
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia bete
BEÁT ~ă (beți, béte)
1) Care a
consumat
sau este sub
efectul
alcoolului
;
atins
de
băutură
; în
stare
de
ebrietate
;
băut
.
~
turtă
.
2)
fig.
Care este într-o
stare
sufletească
foarte
plăcută
(din
cauza
unei
emoții
puternice
).
~ de
fericire
.
/<lat.
bibitus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bete
beát (beátă),
adj. – Binecuvîntat,
fericit
. Fr.
béat
. – Der.
beatifica
,
vb. din lat.
beatificare
;
beatitudine
,
s.f., din lat.
beatitudo.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bete
beát (beátă),
adj. –
Amețit
,
băut
,
cherchelit
. – Megl.
beat
,
istr.
bęt
. Lat.
bĭbĭtus
(Pușcariu 196;
Candrea
-
Dens
., 153; REW 1080;
DAR
), cf. sp.
beodo.
Este
inutilă
ipoteza
lui
Pascu
,
Beiträge,
14, care
pleacă
de la o
formă
ipotetică
*
bebetus
› *
bet
; pe
baza
f.
beată
a
acestei
forme
s-
ar
fi
format
din
nou
un m.
beat
.
Imposibilitatea
acestei
regresiuni
este
evidentă
,
căci
contrazice
alternanța
care
cere
ca m. de la
înceată
,
bleagă
,
seacă
să fie
încet
,
bleg
,
sec
,
cu
inevitabila
reducere
a
diftongului
. Der.
beție
,
s.f. (
ebrietate
);
bețiu,
adj. (
îmbătător
;
bețiv
);
bețiv
,
adj. (care are
viciul
beției
,
alcoolic
);
bețit
, adj. înv. (
bețiv
);
bețivi
,
vb. (a se
îmbăta
; a
chefui
);
bețivan
, s.m. (
augmentativ
al lui
bețiv
);
bețivănie,
s.f. (
beție
);
îmbăta
,
vb. (a se
ameți
cu
băutură
);
îmbătător
,
adj. (
amețitor
);
desbăta,
vb. (a se
trezi
din
beție
).
Bețiv
provine
de la
bețiu
, ca
văduv
de la *
văduu
(cf. și
brudiu
-brudiv
,
sglobiu
-sglobiv
etc.); sînt prin
urmare
inutile
încercările
de
explicare
pe
baza
unui lat.
*bibitivus
(
Candrea
-
Dens
., 154), sau a unei
influențe
a sl.
pijanivŭ
(
DAR
).
Pentru
îmbăta
se
indică
de
obicei
ca
sursă
directă
un lat. *
imbĭbĭtare
, care nu pare
necesar
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bete
beat
1
adj. m., pl.
beți
; f.
beátă
, pl.
béte
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia bete
la o aruncătură / azvârlitură de băț / piatră
(de ceva) expr.
aproape
, nu
departe
(
de ceva
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bete
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK