Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția benedictină definiție dex
benedictină
găsește rime pentru
benedictină
Cuvinte apropiate:
benedictin
,
benedictină
benedictínă
s. f., g.-d.
art
.
benedictínei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia benedictină
BENEDICTÍNĂ
s.f.
Băutură
alcoolică
,
lichior
obținut
prin
macerarea
în
alcool
a unor
plante
aromate
,
preparat
după
rețeta
călugărilor
benedictini
. [< fr.
bénédictine
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia benedictină
BENEDICTÍNĂ
s. f.
lichior
prin
macerarea
în
alcool
a unor
plante
aromate
,
preparat
la
început
după
rețeta
călugărilor
benedictini
. (< fr.
bénédictine
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia benedictină
BENEDICTÍN, -Ă,
benedictini
, -e,
subst., adj.
1.
S.m. și f.
Călugăr
(sau
călugăriță
) din
ordinul
întemeiat
de sf. Benedict de Nursia în
secolul
VI
.
2.
Adj. Care
aparține
benedictinilor
(
1
),
privitor
la
benedictini
. ♦ Fig.
Laborios
,
harnic
,
muncitor
.
3.
S.f.
Băutură
spirtoasă
,
fină
, de
culoare
galbenă
, cu
gust
dulce
(
preparată
la
început
de
benedictini
). – Din fr.
bénédictin
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia benedictină
benedictín
s. m., adj. m., pl.
benedictíni
;
f. sg.
benedictínă,
g.-d.
art
.
benedictínei
,
pl.
benedictíne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia benedictină
BENEDICTÍN ~i
m.
Călugăr
care
face
parte
din
ordinul
întemeiat
de
către
Benedict de Nursia, în
sec
.
VI
, în Italia. /<fr.
bénédictin
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia benedictină
BENEDICTÍN, -Ă
s.m. și f.
Călugăr
(
iță
) dintr-un
ordin
călugăresc
,
întemeiat
în
sec
.
VI
de Benedict de Nursia în
mănăstirea
de la
Monte
Cassino din Italia. //
adj.
Care
aparține
benedictinilor
,
referitor
la
benedictini
. ♦ (
Fig.
)
Laborios
. [< fr.
bénédictin
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia benedictină
BENEDICTÍN, -Ă
I.
s. m. f.
călugăr
(
iță
) dintr-un
ordin
catolic
, care a
desfășurat
o
susținută
activitate
în
domeniul
construcțiilor
. o
muncă
de ~ =
muncă
intelectuală
minuțioasă
și de
lungă
durată
. II. adj. 1. care
aparține
benedictinilor
. 2. (fig.)
laborios
,
harnic
,
muncitor
. (< fr.
bénédiction
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia benedictină
BENEDICTÍN, -Ă
(‹ fr.) s.m. și f., adj.
1.
Ordin
religios
întemeiat
de Benedict de Nursia în 529, la Montecassino (Italia) și
căruia
îi
aparțin
mai
multe
congregații:
cistercieni
,
celestini
etc. A
numărat
printre
membrii
săi
erudiți
ai
ev
.
med
., care au
conservat
pentru
posteritate
majoritatea
operelor
literare
ale
Greciei
și
Romei
,
munca
lor
stăruitoare
devenind
proverbială
.
2.
Adj. Care
aparține
benedictinilor
(
1
),
privitor
la
benedictini
. ♦ Fig.
Laborios
.
3.
Sf.
Lichior
fin
,
galben
, cu
gust
dulce
obținut
prin
macerarea
în
alcool
etilic
a unui
amestec
de
plante
aromate
;
preparat
la
început
de
benedictini
(
1
).
Dictionar: Dictionar enciclopedic
|
definitia benedictină
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK