a-și îneca amarul / grijile / necazurile în băutură expr. a se apuca de băut (din cauza unei decepții, a unor supărări etc.).
BĂUTÚRĂ, băuturi, s.f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ♢ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. - Var.: (reg.) beutúră s.f.] – Lat. *bibitura.
BĂUTÚR//Ă ~i f. 1) Lichid folosit pentru potolirea setei sau în alte scopuri; lichid care se bea. ~i răcoritoare. 2) pop. Lichid cu conținut alcoolic. [G.-D. băuturii; Sil. bă-u-] /<lat. bibitura
BĂUTURĂ ALCOOLICĂ adio, mamă!, adormire, agheasmă, albitură, basamac, bibliotecă, calciu, calmant, ciorbă, dezinfectant, doctorie, genocid, glicerină, insecticid, întăritor, lichid, macheală, matrafox, pileală, pimos, pișvaser, pivo, poșircă, prescură, specială, stropeală, șampanie penală, șnaps, șoricioaică, șterge-mă din cartea de mobil, tărie, te-am zărit printre morminte, trăscău, trotil, țuischi, udătură, udeală, ulei, verde, visichi, zăhărel.