barc s. n., pl. bárcuri
BARC s.n. (Mar.) Velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele definitie/auric">aurice. [Pl. -uri. / < engl., fr. barque, it. barco, germ. Barca].
BARC s. n. velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele definitie/auric">aurice. (<engl., fr. barque, it. barco)
bîrc (-curi), s.n. – (Trans.) Dungă, crestătură (mai ales pe bățul cu care se măsoară laptele turnat). – Var. (Mold., Bucov., Basar.), vÎrcă, s.f. (linie, dungă). Rus. birka „semn”. Etimonul a fost semnalat de Bogrea, Dacor., IV, 792, dar numai pentru bîrc. Vîrcă, în mod normal considerat cuvînt separat, este pus în legătură de Scriban cu bg. vŭrva „sfoară”.