BARÁJ
(‹ fr.) s.n.
1. Obstacol transversal pe
firul unei
văi,
natural (de
alunecare,
prăbușire,
vulcanic,
morenaic,
glaciar) sau
antropic (din
lemn,
zid,
beton etc.)
2. Contrucție
hidrotehnică,
așezată transversal în
albia unui
curs de
apă,
pentru ridicarea nivelului apei în
amonte și
crearea unui
lac de
acumulare.
Cele mai
înalte b.: Rogunsk și Nurek (C.S.I., 325 m și
respectiv 317),
Grande Dixence (Elveția, 285 m), Vaiont (Italia, 262 m), Oroville (S.U.A., 230 m); în
România,
b. de la Bicaz, pe
Bistrița (127 m), de la Vidraru, pe
Argeș (167 m),
b. Gura Apelor de pe Rîul
Mare al
hidrocentralei Brazi (174 m).
Sin.
stăvilar, zăgaz.
3. Lucrare executată în
mină din scînduri sau din pînză
cauciucată,
pentru reducerea curentului de
aeraj în
vederea stingerii incendiilor subterane.
4. Piedică,
barieră.
5. (
MILIT.)
Lucrare genistică constituind un
obstacol în
înaintarea inamicului (
b. antitanc,
b. contra infanteriei). Se realizează:
b. explozive (cîmpuri de
mine),
b. neexplozive (
șanțuri,
escarpe etc.),
b. chimice (
substanțe toxice de
luptă).
6. Întrecere între doi sau mai
mulți sportivi sau
între două sau mai
multe echipe,
aflate la
egalitate,
pentru a se
departaja într-un
clasament oficial.