AZTÉC, Ă
(‹ fr. {i}) s.m. și f., adj.
1. S.m. și f. (La pl.)
Triburi amerindiene din
reg.
centrală a
statului Mexic, din
familia de
limbi uto-
aztecă.
A., una dintre ramurile populației cicimecilor, au coborît
stepele nordice ale Mexicului
precolumbian și au
cucerit și
supus terit.
ate triburilor învecinate (
toltecii, mixtecii, hauxtecii, olmecii și zapotecii)
întemeind o
vastă stăpînire în
reg.
Americii Centrale.
Între 1325 și 1370 au
ocupat ins. din L. Texcoco unde și-au
fondat capitala statului, Tenochtitlán (
astăzi Ciudad de Mexico), dînd
naștere unei
strălucitoare civilizații căreia i-au
pus capăt conchistadorii spanioli conduși de Hernán
Cortés (1519-1521). ♦
Persoană care
face parte din această
populație.
2. Adj. Care
aparține a (1),
privitor la
a. ♦
Arta a. v.
artă precolumbiană.