AZBÉST s.n. Minereu fibros și mătăsos de culoare albă, din care se fac diferite piese și țesături neinflamabile și izolatoare. [Acc. și: ázbest – Var.: asbést s.n.] – Din fr. asbeste.
AZBÉST s.n. Minereu fibros și mătăsos de culoare albă, din care se fac diferite piese și țesături neinflamabile și izolatoare. [Acc. și: ázbest – Var.: asbést s.n.] – Din fr. asbeste.
azbést s. n.
AZBÉST ~uri n. Mineral fibros, rezistent la căldură, întrebuințat în industrie, în special ca izolant. /<fr. asbeste
AZBÉST s.n. Silicat de calciu și de magneziu natural, rău conducător de electricitate, folosit pentru confecționarea de garnituri, de țesături neinflamabile etc. [Pl. -turi. / < fr. asbeste, cf. lat. asbestus, gr. asbestos – nestins].
ÁZBEST s. n. silicat natural de magneziu, cu contextură fibroasă, neinflamabil, la fabricarea țesăturilor și izolatorilor termici. (< fr. asbeste, gr. asbestos)
AZBÉST (‹ fr. {i}; {s} gr. asbestos „necombustibil”) s.n. Amfibol de culoare verde-gălbui, cu aspect fibros, format în urma metamorfismului în șisturile cristaline sau prin transformarea hidrotermală a rocilor ultrabazice bogate în magneziu. Este incombustibil, inalterabul la foc, rău conducător de căldură și electricitate. Poate fi țesut și amestecat cu alt material.