ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce; adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).
ATOTPUTÉRNIC adj., s. 1. adj. (livr.) omnipotent, (reg.) puternicos, (înv.) preaputernic, preaputincios, prepotent. (Forță ~.) 2. s. art. v. Dumnezeu.
atotputérnic adj. → puternic
ATOTPUTÉRNI//C1 ~că (~ci, ~ce) și substantival Care are putere nelimitată; care poate să facă orice. /atot- + puternic
ATOTPUTÉRNIC2 m. art. Ființă supranaturală considerată de credincioși a fi creatoare și stăpână a lumii; Dumnezeu. /atot- + puternic