definiția armonică definiție dex

armonică

găsește rime pentru armonică
Cuvinte apropiate: armonia, armonic, armonică, armonici, armoniza

ARMÓNICĂ

, armonici, s.f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie2. ♢ Expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). – Din germ. [Zieh]harmonika, it. armonica.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia armonică

ARMÓNICĂ

s. (MUZ.) muzicuță, (rar) eolină. (Cântă la ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia armonică

armónică

(fiz., muz.) s. f., g.-d. art. armónicii; pl. armónici
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia armonică

ARMÓNI//CĂ ~ci

f. Instrument muzical asemănător cu acordeonul, dar de dimensiuni mai mici, acționat de butoane. ♢ ~ de gură muzicuță. ♢ A (se) face ~ a (se) încreți; a (se) turti. /<germ. [Zeih]harmonika, it. armonica
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia armonică

ARMÓNICĂ

s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse acționat de butoane. ♦ Muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (Fiz.) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia armonică

ARMÓNICĂ

s. f. 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicuță (de gură). (< germ. Harmonika, it. armonica)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia armonică

armonică,

armonici s.f. aparat radio
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia armonică

a cânta la armonică

expr. (tox.) a inhala vapori de heroină de pe o folie de aluminiu încălzită.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia armonică

ARMÓNIC, -Ă,

armonici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. S.f. (Fiz.) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. – Din fr. harmonique, lat. harmonicus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia armonică

ARMÓNIC, -Ă,

armonici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. S.f. (Fiz.) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. – Din fr. harmonique, lat. harmonicus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia armonică

ARMÓNIC

adj. (MAT., FIZ.) sinusoidal. (Mărime periodică ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia armonică

ARMÓNIC

adj. (MAT., FIZ.) sinusoidal. (Mărime periodică ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia armonică

armónic

adj. m., pl. armónici; f. sg. armónică; pl. armónice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia armonică

armónic

adj. m., pl. armónici; f. sg. armónică; pl. armónice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia armonică

ARMÓNI//C ~că (~ci, ~ce)

Care ține de armonie; propriu armoniei. /<fr. harmonique, lat. harmonicus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia armonică

ARMÓNI//C ~că (~ci, ~ce)

Care ține de armonie; propriu armoniei. /<fr. harmonique, lat. harmonicus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia armonică

ARMÓNIC, -Ă

adj. Armonios. // s.f.pl. Sunete accesorii a căror frecvență reprezintă un multiplu al numărului de vibrații pe secundă ale sunetului fundamental. [Cf. it. armonico, fr. harmonique, lat. harmonicus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia armonică

ARMÓNIC, -Ă

adj. Armonios. // s.f.pl. Sunete accesorii a căror frecvență reprezintă un multiplu al numărului de vibrații pe secundă ale sunetului fundamental. [Cf. it. armonico, fr. harmonique, lat. harmonicus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia armonică

ARMÓNIC, -Ă

adj. bazat pe principiile armoniei; armonios. o sunete če (și s. f.) = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație ~ă = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport. (< fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia armonică
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar