aríci (-ci),
s.m. –
1. Animal mamifer insectivor. –
2. Tumoare,
javart. –
3. Plantă (Echinope
sphaerocephalus). –
4. Herpes. – Mr.
ariciu, ariț, megl.
ariț. Lat.
ērĭcius (
Diez, I, 349; Pușcariu 118;
Candrea-
Dens., 85; Körting 3273; REW 2897;
DAR); cf.
alb.
irikj, it.
riccio (
sard.
rizzu), sp.
erizo (astur.
arizo,
gal.
ourizo).
Fonetismul prezintă dificultăți, întrucît
rezultatul normal ar trebui să fie
ariț, ca în
dialecte. S-a
încercat să se
explice alterare ți ›
ci, care
apare și în mr. și în it., printr-un
tip intermediar eric(u)lus, de
către Pușcariu 118; prin
erix, -cis, după Philippide,
Altgr. Elemente, 2, și
Pascu, I, 38; prin
schimbare de suf., de
către Pascu,
Beitärge, 9. Der.
ariceală, s.f. (
tumoare,
javart);
arici, vb. (a-și zbîrli
părul; a se
ghemui, a se
face ghem; a
suferi de
ariceală sau de
herpes);
aricioaică, s.f. – Din
rom.
provin ngr. ἀρίτζιος (Murnu 22; Meyer,
Neugr. St., II, 74), rut.
jaric (
Candrea,
Elemente, 405; Berneker, 448).