anín (aníni),
s.m. –
Specie de
arbore. – Var.
anine, arin(e). – Mr.
arin, megl.
rin. Lat. *
alninus, de la
alnus (Hasdeu 1205; Densusianu,
Hlr. 119;
Candrea,
Conv. lit., XXXIX, 1120; Pușcariu 90; REW 375a;
DAR; Rosetti,
Rhotacisme, 20).
Pentru cuvîntul lat., cf. Meillet, s. v.
alnus.
Alternanța arin – anin pare să
arate că
trebuie plecat de la o
formă disimilată *
alinus ›
arin, care
ulterior s-
ar fi
asimilat arin ›
anin.
Ambele forme rom. se
bucură de
mare circulație,
anin mai
ales în Munt. și
Banat.
Schimbarea de
accent trebuie să fie
proprie lat. Meyer-Lübke,
ZRPh., VIII, 147, Hasdeu și Densusianu
consideră forma anin anterioară lui
arin. Der.
anină, s.f. (
fruct de
arin);
aninaș, s.m. (
liliac sălbatic);
aninet,
aniniș, s.n. (
pădurice de
arini);
ariniște, (var.
aniniște), s.f. (
ariniș).