AFRICA
, al
doilea continent, ca
mărime, al Pămîntului,
traversat de
Ecuator și de
cele două tropice,
cuprins între Oc.
Atlantic (la V), M. Mediterană (la N),
Marea Roșie și Oc.
Indian (la E); c. 30,3
mil2 (cu
insulele învecinate); c. 795
mil.
loc. (1990). Se
întinde între 37
º21’ lat. N (
Capul Ras el-Abiad) și 34
º52’ lat. S (
Capul Acelor), pe c. 8.000
km, și
între 17
º35’
long. V (
Capul Verde) și 51
º20’
long. E (
Capul Ras Hafun), pe c. 7.400
km.
A. este
constituită dintr-un bloo
masiv vechi, care a
suferit puține modificări în
perioadele geologice mai
recente și unde
structurile de
platformă au o
dezvoltare largă.
Relieful. Forma tipică a
reliefului A., mai
puțin variat ca al
altor continente, este
podișul tabular întins.
Alt.
medie a continentului: 750 m.
Alt.
max.: 5.895 m (vf. Kilimanjaro). Se deosebesc:
Africa joasă (Sahara, Sudanul,
Guineea și Depr.
Zair) cu
alt. în
general sub 500 m.
Africa înaltă (
Abisinia și Somalia) și
Africa de Sud,
constituită din
podișurile înalte de
peste 1.000 m.
Doar sistemul montan al
Atlasului este
format prin
cutare,
restul munților africani reprezentînd
mari zone de
fractură, în care se
pot grupa atît marginile înălțate ale Marelui Graben Est-
African (
Pod. Abisiniei și
Pod. Somaliei),
cît și
munții,
podișurile ridicate tectonic (
Ahaggar,
Aïr, Tibesti) și
horsturile (
Munții de
Cristal și
Munții Scorpiei). De
formarea Marelui Graben Est-
African sînt
legate puternice erupții vulcanice, care au
dat naștere vulcanilor Kilimanjaro, Kenya (5.199 m) și Elgon (4.322 m). Depr. sînt
largi și
limitate de praguri: Kalahari,
Zair, Ciad,
Niger,
precum și
cele din Sahara. Cîmpiile sînt restrînse și de
scufundare recentă (C. Senegalului,
Guineei Superioare, Mozambicului și Somaliei).
Resursele subsolului. Mari exploatări de min. auroargentifere în Rep.
Africa de
Sud (Witwatersrand), Zimbabwe,
Zair (Shaba), Tanzania, Ghana
ș.a. Expl. de
diamante în Rep.
Africa de
Sud (Kimberley) sau în
Zair (Shaba),
Angola, Ghana, Sierra
Leone ș.a. și de min. de
fier concentrate mai
ales în Liberia, Zimbabwe,
Algeria și Rep.
Africa de
Sud.
Zăcăminte importante de
petrol în Sahara
algeriană (Hassi-Messaoud, Edjelé, In Salah) și Libia (Zelten) și
gaze naturale (Hassi-R’Mel).
A. deține mari ponderi în
producția de
crom,
cobalt,
cupru,
precum și de
mangan, sitbiu,
plumb,
zinc,
molibden,
azbest etc.
Clima. A. este
continentul cu
clima cea mai
caldă de pe
glob, cu o
zonă de
climă ecuatorială (cu
temperaturi medii anuale avînd
variații sezoniere reduse și
cantități mari de
precipitații),
două zone dec climă subecuatorială,
două zone tropicale cu
precipitații extrem de
reduse (
între 50 și 150 mm
anual) și
două zone subtropicale (cu
două sezoane opuse,
umed și
secetos).
Temperatura cea mai
ridicată (58ºC) s-a
înregistrat la Azῑzῑyah (Libia) la 13
sept. 1922.
Valorile termice de
peste 40ºC sînt
frecvente în
întreaga Sahară.
Hidrografia. Se
caracterizează prin
fluvii și
lacuri mari,
dar și prin
întinse zone endoreice (1/2 din
continent).
Cele mai
importante fluvii sînt: Nilul (cel mai
lung fluviu al
lumii),
Zair,
Niger, Zambezi, Orange, Limpipo și Sénégal.
Lacurile cele mai
importante (
jalonate pe
linia Marelui Graben Est-
African) sînt
tectonice și au
apă dulce (
Victoria, Malawi, Edward, Mobutu
Sésé Séko, Turkana, Kivu și
Tana). L. Ciad,
situat în
zona semiaridă, este
puțin adînc și are
apă sărată.