14 rezultate Dex Online pentru definitie adulare

ADULÁRE, adulări, s.f. Faptul de a adula; lingușire, flatare (servilă), adulație. – V. adula.

ADULÁRE s. v. adulație.

aduláre s. f., g.-d. art. adulării; pl. adulări

ADULÁRE, adulări, s.f. Faptul de a adula; lingușire josnică.

ADULÁRE s.f. Faptul de a adula; adulație. [< adula].

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil) – Din fr. aduler, lat. adulari.

adulá vb., ind. prez. 1 sg. aduléz, 3 sg. și pl. aduleáză

A ADUL//Á ~éz tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata. /<fr. aduler, lat. adulari

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). – Fr. aduler (lat. lit. adulari).

ADULÁ vb. I. tr. A linguși, a flata în chip josnic, servil pe cineva. [< fr. aduler, cf. lat. adulari].

ADULÁ vb. tr. a linguși, a flata în chip servil. (< fr. aduler, lat. adulari)

adulár s. n., pl. aduláre

ADULÁR s.n. (Geol.) Varietate de ortoză, transparentă, incoloră, cu reflexe argintii. [< fr. adulaire].

ADULÁR s. n. ortoză, transparentă, cu reflexe argintii. (< fr. adulaire, germ. Adular)