definiția abstractului definiție dex

abstractului

găsește rime pentru abstractului

ABSTRÁCT, -Ă

, abstracți, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care rezultă din separarea și generalizarea însușirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detașat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate. ♢ Loc. adv. În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete. 2. Adj. Conceput în mod prea general, prea teoretic; p. ext. greu de înțeles din cauza lipsei de ilustrări concrete. 3. S.n., adj. (Cuvânt) care are sens abstract (1). ♦ Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb și exprimă acțiunea verbului respectiv. – Din lat. abstractus, germ. abstrakt, fr. abstrait.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia abstractului

ABSTRÁCT

adj. 1. teoretic. (Ipoteze ~.) 2. conceptual, noțional. (Conținut ~ al unui enunț.) 3. nonfigurativ. (Artă ~.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia abstractului

Abstract

≠ concret, palpabil, sesizabil

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia abstractului

abstráct

adj. m. (sil. mf. abs-), pl. abstrácți; f. sg. abstráctă, pl. abstrácte

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia abstractului

abstráct

s. n. (sil. mf. abs-), pl. abstrácte

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia abstractului

ABSTRÁC//T ~tă (~ți, ~te)

și adverbial 1) (în opoziție cu concret) Care rezultă dintr-un proces de abstracție; care cuprinde trăsăturile generale, detașându-se de raporturile concrete. 2) Care este greu de înțeles din cauza lipsei elementelor concrete. ♢ În ~ a) pe calea deducțiilor logice; b) rupt de realitate. [Sil. abs-tract] /<lat. abstractus, germ. abstrakt

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia abstractului

ABSTRÁCT, -Ă,

abstracți, -te, adj. 1. Care rezultă din separarea și generalizarea celor mai esențiale particularități proprii unui grup de fenomene; care este detașat de raporturi sau de legături concrete. Știință abstractă. ♦ (Substantivat, n.) Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind acțiunea acestuia. ♢ Loc. adv. În abstract = pe bază de deducții logice (și nu de date concrete); rupt de viața reală. ♦ (Substantivat, n.) Cuvânt abstract (1). 2. Care este conceput (prea) general, (prea) teoretic; greu accesibil înțelegerii. – Germ. abstrakt (lat. lit. abstractus).

Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM | definitia abstractului

ABSTRÁCT, -Ă

adj. (op. concret) Care este rezultatul unei abstracții; care este imperceptibil prin simțuri. ♢ (Mat.) Număr abstract = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; (gram.) substantiv abstract = substantiv care denumește o noțiune abstractă; artă abstractă v. abstracționism (2) [în DN]. // s.n. Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind acțiunea acestuia. ♢ În abstract = pe bază de deducții logice; rupt de realitate. ♦ Conceput sub un aspect general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles, bazat numai pe abstracții. // s.n. 1. Categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor. 2. Expunere sumară a conținutului esențial al unei lucrări. [< lat. abstractus, cf. fr. abstrait].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia abstractului

abstráct¹

adj. m., pl. abstrácți; f. abstráctă, pl. abstrácte

Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2 | definitia abstractului

!abstráct²

s. n., (elemente) pl. abstrácte

Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2 | definitia abstractului

abstráct, -ă

I. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real. ♢ în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract. ♢ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia. 2. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale. (< germ. abstrakt, lat. abstractus)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia abstractului

Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!

Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.

Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.

Curs valutar