Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția abstractului definiție dex
abstractului
găsește rime pentru
abstractului
ABSTRÁCT, -Ă
,
abstracți
, -te
, adj., s.n.
1.
Adj. Care
rezultă
din
separarea
și
generalizarea
însușirilor
caracteristice
ale
unui
grup
de
obiecte
sau de
fenomene
; care este
considerat
independent
,
detașat
de
obiecte
, de
fenomene
sau de
relațiile
în care
există
în
realitate
. ♢
Loc
. adv.
În
abstract
= pe
bază
de
deducții
logice
,
teoretice
,
fără
legătură
cu
datele
sau cu
faptele
concrete
.
2.
Adj.
Conceput
în
mod
prea
general
,
prea
teoretic
;
p. ext.
greu
de
înțeles
din
cauza
lipsei
de
ilustrări
concrete
.
3.
S.n., adj. (
Cuvânt
) care are
sens
abstract
(1). ♦
Abstract
verbal
=
substantiv
care
provine
dintr-un
verb
și
exprimă
acțiunea
verbului
respectiv
. – Din lat.
abstractus
, germ.
abstrakt
, fr.
abstrait
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia abstractului
ABSTRÁCT
adj.
1.
teoretic
.
(
Ipoteze
~.)
2.
conceptual
,
noțional
.
(
Conținut
~ al unui
enunț
.)
3.
nonfigurativ
.
(
Artă
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia abstractului
Abstract
≠
concret
,
palpabil
,
sesizabil
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia abstractului
abstráct
adj. m. (
sil
. mf.
abs
-
), pl.
abstrácți
;
f. sg.
abstráctă
,
pl.
abstrácte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia abstractului
abstráct
s. n. (
sil
. mf.
abs
-
), pl.
abstrácte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia abstractului
ABSTRÁC//T ~tă (~ți, ~te)
și
adverbial
1) (
în
opoziție
cu
concret
) Care
rezultă
dintr-un
proces
de
abstracție
; care
cuprinde
trăsăturile
generale
, detașându-se de
raporturile
concrete
. 2) Care este
greu
de
înțeles
din
cauza
lipsei
elementelor
concrete
. ♢
În ~
a) pe
calea
deducțiilor
logice
; b)
rupt
de
realitate
. [
Sil
.
abs
-
tract
] /<lat.
abstractus
, germ.
abstrakt
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia abstractului
ABSTRÁCT, -Ă,
abstracți
, -te,
adj.
1.
Care
rezultă
din
separarea
și
generalizarea
celor mai
esențiale
particularități
proprii
unui
grup
de
fenomene
; care este
detașat
de
raporturi
sau de
legături
concrete
.
Știință
abstractă
.
♦ (
Substantivat
, n.)
Abstract
verbal
=
substantiv
derivat
de la un
verb
,
denumind
acțiunea
acestuia
. ♢
Loc
. adv.
În
abstract
= pe
bază
de
deducții
logice
(și nu de
date
concrete
);
rupt
de
viața
reală
. ♦ (
Substantivat
, n.)
Cuvânt
abstract
(
1
).
2.
Care este
conceput
(
prea
)
general
, (
prea
)
teoretic
;
greu
accesibil
înțelegerii
. – Germ.
abstrakt
(lat.
lit
.
abstractus
).
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia abstractului
ABSTRÁCT, -Ă
adj.
(
op
.
concret
) Care este
rezultatul
unei
abstracții
; care este
imperceptibil
prin
simțuri
. ♢ (
Mat
.
)
Număr
abstract
=
număr
căruia
nu i se
alătură
obiectul
numărat
; (
gram
.
)
substantiv
abstract
=
substantiv
care
denumește
o
noțiune
abstractă
;
artă
abstractă
v.
abstracționism
(
2
) [în DN]. //
s.n.
Abstract
verbal
=
substantiv
derivat
de la un
verb
,
denumind
acțiunea
acestuia
. ♢
În
abstract
= pe
bază
de
deducții
logice
;
rupt
de
realitate
. ♦
Conceput
sub un
aspect
general
,
teoretic
; (
despre
un
proces
de
gândire
)
greu
de
înțeles
,
bazat
numai
pe
abstracții
. //
s.n.
1.
Categorie
filozofică
desemnând
cunoașterea
proprietăților
esențiale
și
generale
ale
obiectelor
și
fenomenelor
.
2.
Expunere
sumară
a
conținutului
esențial
al unei
lucrări
. [< lat.
abstractus
, cf. fr.
abstrait
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia abstractului
abstráct
1
adj. m., pl.
abstrácți
; f.
abstráctă
, pl.
abstrácte
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia abstractului
!abstráct
2
s. n., (
elemente
) pl.
abstrácte
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia abstractului
abstráct, -ă
I.
adj
.
gândit
în
mod
separat
de
ansamblul
concret
,
real
. ♢
în ~
= pe
bază
de
deducții
logice
;
exprimat
(
prea
)
general
,
teoretic
; (
despre
un
proces
de
gândire
)
greu
de
înțeles
; (
mat
.)
număr
~
=
număr
căruia
nu i se
alătură
obiectul
numărat
;
artă
~
ă
=
curent
apărut
în
artele
plastice
europene
la
începutul
sec
. XX, care se
caracterizează
prin
intelectualizarea
,
reducția
abstractă
și
încifrarea
imaginii
;
abstracționism
.
II.
s. n
.
1.
parte
de
vorbire
provenită
prin
derivare
cu
sufixe
sau prin
conversiuni
de la o altă
parte
de
vorbire
,
având
un
sens
abstract
. ♢
~
verbal
=
substantiv
care
provine
de la un
verb
,
denumind
acțiunea
acestuia
.
2.
categorie
filozofică
desemnând
cunoașterea
proprietăților
esențiale
și
generale
. (< germ.
abstrakt
, lat.
abstractus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia abstractului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK