Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția abatere definiție dex
abatere
găsește rime pentru
abatere
Cuvinte apropiate:
abatere
,
batere
,
rabatere
,
zbatere
ABÁTERE
,
abateri
, s.f.
1.
Acțiunea
de
a (se)
abate
2
și
rezultatul
ei. ♢ Expr.
Abatere de la
regulă
=
excepție
. ♦
Încălcare
a unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar
.
2.
Diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea
-
limită
admisă
a unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală
. ♦ (
Tehn
.)
Diferența
dintre
valoarea
reală
și
cea
proiectată
a unei
piese
. – V.
abate
2
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia abatere
ABÁTERE
s.
1.
v.
deviere
.
2.
culpabilitate
,
culpă
,
eroare
,
greșeală
,
păcat
,
vină
,
vinovăție
, (livr.)
eres
, (
rar
)
prihană
, (înv. și
reg
.)
teahnă
, (
reg
.)
greș
, (Olt., Munt. și Mold.)
ponos
, (înv.)
cusur
,
săblaznă
,
scandal
,
smintă
,
sminteală
, (fig.)
rătăcire
, (înv. fig.)
rătăceală
.
(O ~ de
mică
importanță
.)
3.
v.
neregulă
.
4.
anomalie
,
deviere
.
(S-a
produs
o ~
inexplicabilă
.)
5.
v.
excepție
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia abatere
abátere
s. f., g.-d.
art
.
abáterii
;
pl.
abáteri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia abatere
ABÁTER//E ~i
f.
1)
jur
.
Încălcare
a unor
dispoziții
legale
. 2)
tehn
.
Diferență
între
valoarea
măsurată
a unei
mărimi
și
valoarea
ei
reală
. [G.-D.
abaterii
] /v.
a
abate
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia abatere
ABÁTERE,
abateri
,
s.f.
1.
Acțiunea
de
a (se)
abate
și
rezultatul
ei;
îndepărtare
;
călcare
,
încălcare
;
infracțiune
,
contravenție
. ♢ Expr.
Abatere de la
regulă
=
excepție
.
2.
Diferența
dintre
valoarea
măsurată
și
valoarea
reală
a unei
mărimi
. ♦ (
Tehn
.)
Diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a unei
piese
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia abatere
ABÁTERE
s.f.
Acțiunea
de a (se)
abate
și
rezultatul
ei. ♦
Diferența
dintre
valoarea
măsurată
a unei
mărimi
și
valoarea
ei
reală
. ♦ (
Tehn
.
)
Diferența
dintre
dimensiunea
maximă
sau
minimă
realizată
pentru
o
piesă
și
dimensiunea
ei
proiectată
. ♦
Întoarcere
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție
. [<
abate
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia abatere
abátere
s. f
.
1.
acțiunea
de a (se)
abate
. ♦
încălcare
a unor
dispoziții
.
2.
diferența
dintre
valoarea
nominală
a unei
mărimi
și
valoarea
ei
măsurată
.
3.
(
tehn
.
)
diferența
dintre
dimensiunea
maximă
sau
minimă
realizată
pentru
o
piesă
și
dimensiunea
ei
proiectată
. (<
abate
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia abatere
ABATERE
s.f. (Mold.)
Înclinație
,
vocație
,
aptitudine
.
Să
cerce
buni
dascali
, să-i
învețe
legea
și alte
învățături
și meșteșu<gu>ri, după
abaterea
lor
.
BUGOAVNĂ 1775, 43V. Etimologie:
abate
.
Vezi și
abătut
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali - DLRLV
|
definitia abatere
abatere,
abateri
s.f. (glum.)
căsătorie
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia abatere
ABÁTE
2
,
abát
, vb. III.
1.
Tranz., refl. și intranz. A (se)
îndepărta
(de la o
direcție
apucată
,
fig.
de la o
normă
fixată
, de la o
linie
de
conduită
etc.). ♦ Refl. și tranz. A se
opri
sau a
face
să se
oprească
în
treacăt
undeva
sau la cineva (
părăsind
drumul
inițial
).
2.
Refl. (
Despre
fenomene
ale
naturii
,
calamități
,
nenorociri
) A se
produce
în
mod
violent
.
3.
Intranz. A-i
trece
ceva prin
minte
, a-i
veni
ideea
; a i se
năzări
.
4.
Tranz. A
descuraja
, a
deprima
, a
întrista
, a
mâhni
.
Vestea
l-a
abătut
.
5.
Tranz. (
Franțuzism
) A
doborî
la
pământ
. – Lat.
abbattere
, (
4, 5
) din fr.
abattre
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia abatere
ABÁTE
vb.
1.
v.
devia
.
2.
a se
depărta
, a
devia
, a
divaga
, a se
îndepărta
, (înv.) a (se)
scăpăta
.
(S-a ~ de la
subiect
.)
3.
a da, a se
opri
, a
trece
.
(Se ~ în
drum
și pe la el.)
4.
a
distrage
, a
sustrage
.
(
Gândurile
îl
~ de la
lucru
.)
5.
v.
contraveni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia abatere
ABÁTE
vb. v.
apuca
,
cășuna
,
năzări
,
veni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia abatere
A (se) abate
≠ a (se)
îndrepta
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia abatere
abáte
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
abát
,
1 pl.
abátem
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
abátă
;
part
.
abătút
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia abatere
A SE ABÁTE mă abát
intranz
. 1) A-și
schimba
direcția
inițială
.
~ din
drum
.
2)
(
despre
persoane
)
A se
opri
(
pentru
o
vizită
scurtă
),
renunțând
la
traseul
inițial
; a
trece
. 3)
(
despre
fenomene
ale
naturii
)
A
veni
pe
neașteptate
(și cu
putere
). /<fr.
abattre,
lat.
abbattere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia abatere
A ABÁTE abát 1.
tranz.
1) A
îndepărta
de la o
direcție
inițială
sau de la o
anumită
normă
morală
. 2) (
persoane
) A
face
să se
abată
. 2.
intranz. (
despre
intenții
,
gânduri
etc.)
A-i
trece
prin
minte
; a-i
veni
pe
neașteptate
. /<fr.
abattre
, lat.
abbattere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia abatere
abáte
(
abătút
,
abătút
)
, vb. –
1.
A
doborî
la pămînt, a
dărîma
, a da
jos
. –
2.
A
devia
, a
îndepărta
. –
3.
A
schimba
drumul
. –
4.
(Refl.) A se
opri
. –
5.
A se
grăbi
, a
face
tot ce este cu
putință
. –
6.
A
trece
cuiva ceva prin
minte
, a i se
năzări
(cu pron. în
dat
.). – Mr.
abat
, istr.
abotu
< Lat.
abbattĕre
(cuvînt
probabil
tîrziu, care
apare
doar
în
Legea
Salică
), sau mai
curînd
formație
internă
a
rom
., plecînd de la
a
bate
(Pușcariu 2; REW 11).
DAR
explică
sensul
1 ca
galicism
și pe
celelalte
ca
împrumut
din sl.
biti
„a
bate
” și „a
ciocăni
”.
Ambele
opinii
par
discutabile
,
căci
biti
nu este
suficient
pentru
a
explica
toate
sensurile
rom
. care, pe de altă
parte
, s-
ar
putea
explica
foarte
bine
plecîndu-se de la
cuvintele
romanice
(cf. Gamillscheg,
abat
). – Der.
abătător
, adj. (
muncitor
);
abatere
, s.f. (
deviere
,
anomalie
);
abătut
, adj. (
deviat
,
deprimat
,
melancolic
). – Din
rom
.
provine
sb.
abati
„a
devia
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia abatere
ABÁTE
2
,
abát
,
vb. III.
1.
Tranz., refl. și intranz. A (se)
îndepărta
(de la o
direcție
apucată
,
fig.
de la o
normă
fixată
etc.).
2.
Refl. A se
opri
în
treacăt
undeva
sau la cineva (
părăsind
drumul
inițial
). ♦ Tranz. A
aduce
.
Ce
vânt
te
abate
pe la noi?
3.
Refl. (
Despre
fenomene
ale
naturii
,
calamități
,
nenorociri
) A
veni
, a
cădea
pe
neașteptate
(cu
furie
, cu
forță
). ♦ Intranz. A-i
trece
ceva prin
minte
.
Îi
abătuse
strigoaicei
ca să-mi
puie
coarne
de
fier
(
ALECSANDRI
).
4.
Tranz. A-l
descuraja
, a-l
deprima
, a-l
mâhni
.
Vestea
l-a
abătut
.
5.
Tranz. (
Franțuzism
) A
culca
la
pământ
; a
doborî
.
Năprasnica
secure
...
abate
toți
copacii
(
ALECSANDRI
). ♦ Refl. (
Rar
) A
cădea
.
Se
abătu
cu
fața
la
pământ
(SADOVEANU). – Lat.
abbattere,
(5)
fr.
abattre.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia abatere
ABÁTE
vb. III
.
1.
tr., refl., intr.
A (se)
îndepărta
de la o
direcție
,
normă
,
linie
de
conduită
etc.
2.
tr.
A
doborî
.
3.
refl.
A se
năpusti
, a
cădea
. [Cf. fr.
abatire
, it.
abbattere
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia abatere
abáte
2
(a ~)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
abát
, 1 pl.
abátem
, 2 pl.
abáteți
, imperf. 3 sg.
abăteá
; conj. prez. 3
să
abátă
; imper. 2 sg.
abáte
, 2 pl.
abáteți
;
part
.
abătút
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia abatere
abáte
2
vb
. I.
tr., refl
. a (se)
îndepărta
de la o
direcție
, o
normă
, o
linie
de
conduită
. II.
tr
. a
doborî
, a
culca
la
pământ
. III.
refl
. a se
năpusti
(
asupra
).
IV
.
intr
. a-i
veni
cuiva o
idee
, a i se
năzări
. (< lat.
abbattere
, fr.
abattre
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia abatere
ABÁTE
2
,
abat
,
vb. III.
1.
Tranz., refl. și intranz. A (se)
îndepărta
(de la o
direcție
inițială
,
fig.
de la o
normă
fixată
, de la o
linie
de
conduită
etc.). ♦ Refl. și tranz. A se
opri
sau a
face
să se
oprească
în
treacăt
undeva
sau la cineva (
părăsind
drumul
inițial
).
2.
Refl. (
Despre
fenomene
ale
naturii
,
calamități
,
nenorociri
) A se
produce
în
mod
violent
.
3.
Refl. și intranz. A
trece
cuiva ceva prin
minte
, a-i
veni
o
idee
, o
toană
, un
capriciu
; a i se
năzări
.
4.
Tranz. A
întrista
, a
deprima
, a
mâhni
, a
descuraja
.
Vestea
l-a
abătut
.
5.
Tranz. A
doborî
la
pământ
. – Lat.
abbattere, (4,5)
din fr.
abattre.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane (editia a III-a revazuta si adaugita)
|
definitia abatere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK