TABLÓU
s.n. I. 1. Pictură sau
desen executat pe o pânză, pe un
carton etc. (care se așază de obicei pe un perete, pe un
suport etc.). ♦
A rămâne tablou = a rămâne
surprins, înlemnit. ♦
Tablou simfonic = lucrare
simfonică alcătuită dintr-o singură parte, având un
program cu
conținut plastic sau
descriptiv.
2. (
Fig.) Priveliște,
scenă de mari
proporții care
atrage luarea aminte,
impresionează vederea.
3. Descriere a unei priveliști, a unui
obiect sau a unei
persoane etc., făcută
oral sau în scris (mai ales într-o
operă literară).
4. (
Teatru)
Subdiviziune a unui
act, cuprinzând mai multe
scene, care se desfășoară în același
decor.
5. Tabel,
schemă.
6. Grafic cuprinzând o
grupare de
termeni, de
simboluri, de numere, aranjate în șiruri și
coloane. ♦
Tabloul periodic al elementelor =
tablou în care
elementele chimice sunt dispuse în șiruri și
coloane, după greutatea lor
atomică.
II. (
Tehn.)
Panou sau
placă subțire de
metal sau de
marmură cuprinzând mai multe
instrumente de măsură,
aparate de
control etc., cu care este înzestrat un
aparat, o
mașină etc. [< fr.
tableau].