SURPRÍNDE
vb. III. tr. 1. A prinde pe cineva asupra unei fapte pe care
intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ♦ (
Mil.) A cuceri pe neașteptate.
2. A
mira, a uimi.
3. A
observa (pe furiș); a descoperi. [P.i.
surprínd, conj.
-dă. / < fr.
surprendre, după
prinde].