OCUPÁ
vb. I. I. tr. 1. A lua în stăpânire, în
posesiune; a pune mâna pe..., a pune stăpânire (pe o
poziție, pe o
țară etc.).
2. A avea un loc, a
deține un
post (undeva). ♦ A locui (o
casă). ♦ A stăpâni gândurile cuiva, a
preocupa.
II. refl. 1. A se îndeletnici cu ceva, a
exercita o meserie.
2. A se
interesa, a se îngriji de cineva, de ceva. [P.i.
ocúp. / < fr.
occuper, it., lat.
occupare].