ATRÁGE
vb. III. tr. 1. A trage, a aduce la (către) sine. ♦ A hotărî, a
determina (pe cineva) să facă ceva.
2. (
Fig.) A ispiti, a ademeni.
3. A avea ca urmare, drept
consecință. [P.i.
atrág, perf.s.
atrăsei. / <
trage, după fr.
attirer, it.
attrarre].