EFÉCT
s.n. 1. Fenomen care
rezultă cu
necesitate dintr-o
cauză, fiind într-o legătură
indestructibilă cu aceasta; urmare,
rezultat. ♦
Traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la
tenis,
volei,
fotbal) lovită după anumite
procedee. ♢
Minge cu efect = minge care, în urma unei anumite lovituri, ia o anumită
traiectorie.
2. Impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește,
atrage privirile, auzul etc. ♢
De efect =
impresionant; uluitor,
spectaculos.
3. (
La pl.)
Obiecte, bunuri (mai ales veșminte) care
aparțin cuiva. ♦ (
Mil.)
Echipament. ♦
Valori care se pot
negocia (scrisori de schimb,
bilete la
ordin etc.) [Pl.
-te, (rar)
-turi. / < lat.
effectus, cf. germ.
Effekt, fr.
effet].