sbierá (zbiér, zbierát),
vb. – A
mugi, a
rage, a
răcni, a orăcăi. – Var.
zbiera. Mr.
azghir(are), megl.
zber(ari). Lat.
*vĕrrāre, de la
vĕrres „
vier” (Pușcariu 1392; Tiktin; Candrea; Pușcariu,
Dacor., I, 414; cf. Corominas, I, 448), cf. sp.
berr(e)ar,
port.
berrar. Este mai
puțin probabilă der. din lat.
bēlāre (Cipariu,
Arhiv., 82; Cihac, I, 244; Philippide,
Principii, 39;
Pascu, I, 49; Scriban),
deși trecerea lui ē ›
ie nu pare posibilă. Der.
sbierat (var.
sbierăt, zbieret, zbierăt), s.n. (răcnet);
sbierător, adj. (care
zbiară);
sbierătură, s.f. (țipăt).