Vlad
s.m. – Ladislau. Sl.
Vladŭ, abrevierea lui
Vladislavŭ, de la
vladĭ „
putere”,
vlasti, vladą „a
porunci”. Este personificarea prostiei. Aceleiași
rădăcini sl. îi aparțin
vladnic, adj. (puternic; impunător), înv., din sl.
vladinŭ;
vlădică, s.f. (înv., stăpîn,
episcop), din sl.
vladyka (Miklosich,
Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 220);
vlădicesc, adj. (episcopal; înv., boierie);
vlădui, vb. (a stăpîni, a fi stăpîn), din sl.
vladati;
vlăduitor, adj. (înv., de stăpîn);
vlastă, s.f. (
putere), în Trans., din sb.
vlast (Candrea).